Reţetă de expoziţie
Se ia un vis. Unul de pe la 18-19 ani, cînd totul mai este posibil, ba chiar puţin mai mult. Spre exemplu, un drum prin lume alături de femeia iubită. Iubită ca la 18 ani, atunci cînd fiecare dintre noi inventează IUBIREA şi o botează, din întîmplare, mereu cu acelaşi nume.
Visul se lasă puţin la uitat. În timpul rămas la dispoziţie se trăieşte. Vreme de 25-30 de ani. Se învaţă o meserie, se întemeiază o familie, se cresc copii, se face carieră. Dar nu neapărat. După gust şi numărul celor invitaţi la masă.
Pe urmă, se scoate visul din cotlonul unde fusese ascuns. Trebuie să pară că am dat peste el din întîmplare. Aşa îşi păstrează mai bine prospeţimea.
Acum a venit vremea să se dea deoparte toate lucrurile serioase, importante, esenţiale care ne ocupă existenţa pînă sus, aproape de tavan. Neapărat! Indiferent de gust ori de numărul celor aşezaţi la masă! Se trage adînc aer în piept şi, în sfîrşit, ne putem apuca de expoziţie.
Se pleacă în Călătorie însoţit de o femeie frumoasă despre care nu ştim nimic, către locurile în care am fi vrut să ajungem la 18 ani. Şi cît ţine drumul se fac fotografii. Se fotografiază aşa cum cineva însetat bea apă.
Nu se fac mai mult de cîteva mii de poze. Trebuie să ne gîndim că şi aici sîntem limitaţi de timp, de resurse financiare şi că nu toţi dintre noi pot fotografia după pofta inimii.
La sfîrşit, se iau pozele, se aranjează cu grijă în cutii, cutiile se fac mici, se pun în dreptul sufletului şi se lasă să se topească în el.
Din acea clipă, toţi cei care se uită şi au ochi să vadă or să-şi dea seama că Expoziţia s-a deschis!
Fragment din din volumul „Limită de zbor” publicat în 2000 (cred), poezia e scrisă după ce făcusem 45 și credeam că am ajuns om matur. După două decenii și mai bine, îmi dau seama că a fost scrisă înainte de a începe viața. Ea (re)începe mereu de Acum, nu e Carpe diem, ci „Hai să sărim cu ochii închiși în viitor”, convinși că suntem destul de îndemînatici să învățăm să zburăm cît timp ține avîntul săriturii.
Citiți și alte articole scrise de Dan.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
