Publicat în peste 30 de ţări şi vândut în peste 3. 000. 000 de exemplare, “Se numea Sarah” este un best-seller internaţional. Un roman magnific, construit în jurul unui episod sinistru, petrecut în Franţa celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea stă la baza filmului cu acelaşi nume, lansat în 2010, cu Kristin Scott Thomas în rol principal.
Ficţiunea – “Se numea Sarah”
2002 – Julia Jarmond este o ziaristă de origine americană. Are 45 de ani, s-a mutat la Paris când avea 20 şi este măritată cu un francez, cu care are o fetiţă de 11 ani. Julia este corespondenta unei reviste americane, care îi comandă un articol pe marginea comemorării a 60 de ani de la arestările evreieşti în masă de la Vél’ d’Hiv’ . Începe să se documenteze, iar pe măsură ce aprofundează subiectul, află lucruri cutremurătoare despre istoria Franţei şi, totodată, descoperă un secret tenebros din istoria familiei soţului ei.
1942 – Sarah Starzynski este o fetiţă evreică de 10 ani, care locuieşte împreună cu părinţii şi cu frăţiorul ei mai mic într-un apartament din Paris. Pe 16 iunie 1942, universul ei se răstoarnă, iar viaţa i se transformă în coşmar. Poliţia descinde în cartier şi evacuează toate familiile evreieşti. Vrând să-şi protejeze frăţiorul, Sarah îl închide într-un dulap, cu gândul de a veni să-l ia după ce trece razia. Dar nu va mai apuca să-l salveze…
Acţiunea se derulează în doua planuri distincte, situate la o distanţă de 60 de ani. Între cele două planuri există o legătură: un apartament, punctul în care se întâlnesc peste vremuri destinele a două familii…
Cartea este scrisă cu măiestrie. Autoarea jonglează abil cu cele două planuri ale intrigii, dozează bine ritmul acţiunii şi, mai ales, încărcătura emoţională. Lectura te acaparează, nu laşi cartea din mână. Trăieşti întreaga dramă alături de personaje, plângi, te revolţi şi… conştientizezi încă o dată cât de hidoase sunt nedreptatea, lipsa de omenie, fanatismul…
N-am să vă dezvălui chiar toată povestea. Vă las să citiţi singuri ce s-a întâmplat mai departe cu Sarah, ce a aflat Julia din trecutul familiei soţului ei, cum i s-a năruit căsnicia şi cum şi-a aflat mai târziu, totuşi, fericirea…
Realitatea istorică – Vél’ d’Hiv’
Dincolo de certa valoare literară (răsplătită cu numeroase premii), romanul Tatianei de Rosnay are o valoare istorică. Vorbeşte despre o secvenţă întunecată din istoria Franţei, care mult timp a fost tabu şi de care francezilor nu le place nici acum să-şi amintească.
Vél’ d’Hiv’ este prescurtarea lui Vélodrome d’Hiver , un velodrom construit în Paris, în 1909 (da, francezii au fost mereu pasionaţi de ciclism!) şi distrus în 1959. Pe 16 şi 17 iunie 1942 la ordinul guvernului pro-nazist de la Vichy, poliţia franceză a scos cu forţa din casele lor 13 152 de evrei. După arestare, cuplurile fără copii şi celibatarii au fost duşi în lagărul de la Drancy, la nord de Paris. Restul, de fapt, marea majoritate, între care 4000 de copii, au fost duşi pe velodromul Vél’ d’Hiv’, unde au stat timp de 5 zile, lipsiţi de o minimă igienă, dormind pe jos, fără hrană, obţinând greu cate o gură de apă. Unii s-au sinucis. Alţii au murit de boală sau inimă rea. Unii au încercat să evadeze şi au fost împuşcaţi pe loc. Câţiva copii, foarte puţini, au reuşit să fugă prin nişte spărturi din gard, în timp ce câte un jandarm cu inima mai slabă se făcea că se uită în altă parte… De la Vél’ d’Hiv’ şi Drancy, trecând prin alte lagăre, năpăstuiţii au fost duşi în final la Auschwitz. Din cei 13.152 evrei smulşi din casele lor pe 16-17 iunie 1942, numai 25 de adulţi şi câţiva copii au supravieţuit.
Ce zodii vor aprecia cartea
Tatiana de Rosnay are un nume rusesc, fiindcă bunica dinspre tată era rusoaică. Mama ei este însă englezoaică, Stella Jebb, fiica diplomatului Gladwyn Jebb. Tatăl ei, Joël de Rosnay, este un reputat om de ştiinţă francez, fiul pictorului Gaëtan de Rosnay. Tatiana nu este evreică, deci nu a avut un motiv personal pentru a alege subiectul pogromului. Dar este o Balanţă, iar Balanţele sunt animate de dorinţa de dreptate şi, dintre toate semnele zodiacale, suportă cel mai greu discriminările.
În primul rând Balanţele. Îi va impresiona, probabil, pe Lei, fiindcă sunt generoşi şi fair-play şi fiindcă sunt părinţi foarte iubitori, care nu pot rămâne reci văzând suferinţa altor părinţi şi, mai ales, a unor copii. Poate şi pe Săgetători, fiindcă şi ei sunt generoşi şi au simţul dreptăţii. Pe Scorpioni (mai ales pe Scorpioance!), fiindcă şi ei sunt părinţi dedicaţi şi fiindcă în general au o înclinare pentru destinele dramatice şi situaţiile cu mare încărcătură emoţională. Mai ales că sunt atraşi de mistere, iar romanul are şi aşa ceva… Apoi pe Peşti şi pe Fecioare, mereu gata să-i compătimească pe cei oropsiţi. Şi probabil pe Raci, deoarece sunt deseori interesaţi de istorie. Deşi, fiind cam naţionalişti din fire, s-ar putea să nu guste neapărat acest gen de istorie…
Citiţi şi
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Le temps d’aimer – Fețele iubirii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
