Una dintre plăcerile mele vinovate constă în vizionarea comediilor romantice americane și sunt sigur că nu sunt singurul, deoarece acest gen de film eliberează energie pozitivă, ne dă o senzație de eliberare și de cunoaștere a fericirii, nu ne face să gândim prea mult și nici să ne concentrăm în zilele grele, în care este necesară odihna și relaxare. ”Letters to Juliet” se încadrează în acest tipar și este un film dulce, suav și pozitiv, ne poartă prin Italia romantică și nu se poate termina altfel decât fericit pentru toți protagoniștii.
Nimic nu este simplu în această lume. Nici viitoarea căsnicie a lui Sophie nu este straină de acest concept, pentru că viitorul ei soț, chiar daca se află în pre-luna de miere la Verona, se ocupă mai mult de întâlnirile cu oamenii de afaceri și cu profesioniștii restaurantelor și cramelor din regiune, decât să se ocupe de ea și mai ales de dragostea lor. Nu trec decât puține momente până când ea evadează în orașul îndrăgostiților, orașul lui Romeo și al Julietei, și ajunge în locul cel mai potrivit aspirațiilor romantice: clădirea unde se concep răspunsurile la scrisorile adresate de îndrăgostiți celebrei Juliete. Din această clipă, viața ei se schimbă și pleacă în călătoria vieții, în căutarea unui bărbat a cărui scrisoare pentru Claire (Vanessa Redgrave) a ajuns poate prea târziu la Julieta. Dar, pentru ea, nici nepotul lui Claire nu este de lepădat, deși disputele de la început par ireconciliabile.
Sunt desigur multe momente când este nevoie de un astfel de film și de optimismul debordant care se degajă din acesta. Iubirea are nevoie mereu de o a doua șansă, iar Sophie se agață de această șansă și nu îi mai dă drumul în niciun moment. La fel și noi, spectatorii, trebuie să ne fructificăm șansele la fericire și iubire, iar atunci când aceste două sentimente sunt câștigate, trebuie sa le menținem și, din când în când, să ne amintim de clipele de euforie de la început.
Vă reamintesc recomandarea mea de la început de a privi astfel de filme romantice, la care nu ar trebui să renunțați niciodată, indiferent de moment și de calitatea artistică a acestora: avem nevoie de emoție și de sentimente, avem nevoie să ne amintim că putem iubi cu aceeași intensitate ca la început, că putem fi fericiți. Pentru ceilalți, mai puțin fericiți și care nu și-au găsit iubirea, nu trebuie să renunțe la scopul lor. Și după mulți ani, ei își pot afla dragostea sau își pot regăsi prietena sau prietenul pierduți de mult timp, așa cum Claire își găsește prietenul italian după 50 de ani de la iubirea lor timpurie.
Din toate aceste motive, dar și din altele pe care le veți afla din film, vă recomand ”Letters to Juliet”, pentru ca “cea mai frumoasa poveste de dragoste e povestea ta”, un film special pentru cei care mai cred în dragostea autentică și în fericire.
Letters to Juliet (2010) – Scrisori către Julieta
Regia: Gary Winick
Cu: Amanda Seyfried, Gael García Bernal, Vanessa Redgrave, Christopher Egan
Pe Jovi îl găsiți aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
