„Tată, îmi dă viața multe să trăiesc. Atât de multe încât, în fiecare noapte, când se lasă întunericul și merg la culcare, aprind lumina în mine să văd dacă s-a spart ceva. Știu că noi nu ne facem declarații de dragoste, că noi nu rispim cuvinte pe „te iubesc”-uri evidente, dar eu sunt fată, tati, și mie mi-e dor să-ți spun ce nu ți-am spus niciodată. Că te iubesc. Și știu că, de când am plecat la București, te sun rar, dar dintre toți oamenii care-mi lipsesc, de tine mi-e cel mai dor.
E luni seara, cade aprilul pe pământ și eu ascult Cat Stevens, Father and son. O să fiu eu băiatul pe care nu îl ai, și așa, înainte să mă nasc, tu și mami, ați făcut liste numai cu nume de băieți pentru mine. Mă simt singură nu pentru că nu am oameni în jur, ci pentru că mi-aș dori să fiu la mine în dormitor, cu pereții mei plini de versuri din poezii, din Evanghelie și din Pink Floyd, cu tine. Vorbind vrute și nevrute. Eu să-ți mai povestesc ce-am mai învățat, tu să mă mângâi pe cap și să-mi povestești istoria lumii-ntregi. Și să mă cerți că-s proastă și eu să-ți mulțumesc că numai datorită ție nu-s mai proastă decât sunt. Și să mă plâng că nu-mi ajunge doar o viața să învăț tot ce aș vrea să-nvăț. Ș-apoi să mă pupi și să-mi spui ce mare bucurie ți-a făcut Dumnezeu că mă ai.
Toată copilăria mea te-am iubit cu teama că n-o să fiu niciodată suficient de bună și de inteligentă pentru ca tu să mă iubești înapoi. Toată copilăria mea te-am iubit cu dorul de a-ți spune asta. Și acum te iubesc cu aceeași teamă pentru că tu mi-ești atât de tată, iar eu nu știu să-ți fiu suficient de fiică. Pentru că zilele trecute mi-ai spus pentru prima oară că te-am dezamăgit și am simțit că se prăbușesc munți de tristețe în mine. Tată, cum să rămân „Cătă” de la șaptesprezece ani, când Bucureștiul mă fură într-atât? când stă ispita după colț gata să mă înhațe? când cresc și mă-năsprește lumea? când tu nu mai ești lângă mine?
Mă întrebi de ce nu mai scriu. Nu mai scriu pentru că sunt fericită, iar când ești fericit, nu-ți vine să-ți dai în vileag fericirea Știm amândoi ce preț are fericirea și eu încep să-mi dau seama că n-am suficient curaj să renunț la ea ca să creez. Scrii despre fericire abia când n-o mai ai, în rest, n-o consumi în cuvinte. Stai în ea și aștepți să treacă, fiindcă știi că nu-i pentru totdeauna.
Nicio primăvară n-a fost la fel de frumoasă ca asta. N-am fost niciodată îndrăgostită în luna aprilie, dar acum sunt, și nu m-aș mai întoarce niciodată la singurătatea în care credeam că mi-e atât de bine înainte. Amândoi suntem doi singuratici, dar amândoi iubim ca nebunii. Cred, tati, că iubirea e singura cale spre mântuire. E singura care îmblânzește omul. Când iubesc, semăn cu mama…
Mi-e frică. Mi-e frică de schimbare, mi-e frică de alegere, mi-e frică să nu mă irosesc, mi-e frică de tot timpul ăsta care trece și nu mai suntem împreună. Dar tu m-ai crescut băiată și nu m-ai lăsat niciodată să mă plâng, așa că și acum încerc să fiu băiată. Băiata ta căreia îi e dor, care plânge când îți scrie, pe care o doare primăvara, care se îndrăgostește, care citește romane de dragoste, care merge la teatru și suspină fără ca s-o vadă nimeni. Tati, nu-s deloc băiată. Sunt delicată. Sunt fată. Sunt femeie. Sunt fata ta și tu ești cel mai bun prieten al meu. Și abia aștept să vin săptămâna viitoare acasă să mergem la fermă și să-mi arăți ce cărți ți-ai mai luat. Fiindcă, tati, ești singurul bărbat care o să mă iubească nu pentru că sunt frumoasă, ci pentru că știu care au fost capitalele Imperiului Persan.
Uneori sunt tot ce tu nu ești, alteori sunt toată tu. De cele mai multe ori, nu știu cine sunt. Nu știu dacă ai să citești vreodată ce am scris, dar mulțumesc că sunt și că ești. Mi-e dor de tine.”
Pe Cătălina o găsiţi şi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
