Hey! sunt eu… adică tu… din viitor. Știu cât urăşti ideea de a ți se prezice ce te aşteaptă şi mai ştiu că aceasta este o ȋncercare inutilă de a te salva, pentru că eşti atât de ȋncăpățânată, ȋncât nici măcar tu nu te suporți uneori. Daa… haide spune: „Ce te-a apucat? Știi doar ca nimeni nu mă poate face să dau ȋnapoi atunci când ştiu exact ce vreau!” Dar… ascultă-mă, prima şi ultima dată, te rog, ascultă-mă!
Tu crezi ȋn destin. Crezi că nimic nu e ȋntâmplător şi că oricât ar fi de dureroasă o experiență prin care treci, vine o vreme ȋn care descoperi că, de fapt, a fost ceva ce te-a ajutat să fii mai puternică. Crezi că eşti partenerul de joacă preferat al Universului şi crezi ca el nu te-ar lăsa niciodată să cazi atât de mult, ȋncât să nu mai poți să-i răspunzi ȋn joaca voastră permanentă. Aş vrea să laşi lucrurile aşa cum sunt acum… pentru a-ți păstra credința ȋn toate astea.
Altfel… vei trece ȋntr-un an printr-un milion de stări, vei experimenta toată gama de trăiri de la deznădejde maximă la euforia molipsitoare, de la tristețea cruntă la râsul cu lacrimi, de la ultima speranță la siguranța neclintită, te vei zbate permanent între rațiune şi ceea ce simți, între renunțare si lupta cu morile de vânt. Stiu ce zici, pare stilul tău. Dar, crede-mă, te rog, că nu eşti pregătită pentru ce urmează.
De fapt, vreau să te rog să-ți asculți instinctul… şi să nu cazi ȋn capcana timpului. Nu accepta termene limită şi nu te lăsa orbită de dragostea pe care o vei simți. În final, vei sta față ȋn față cu realitatea pe care ai preferat să nu o vezi. Vorbe… asta a fost tot… vorbe ȋn vânt… dacă vrei, mai exact, „lucruri lăsate să curgă, fascinație la nivel declarativ, fără nimic concret”, iar asta, draga mea, va fi cam greu de dus. Pentru că abia atunci vei realiza că te-ai amăgit singură, ignorându-ți instinctul care te-a salvat de atâtea ori. Vei vedea clar că, de fapt, nicio secundă nu a fost nehotărât şi ai fost atât de copil să crezi că dacă tu nu joci la dublu şi el va face la fel. Fiecare zi care va urma te va lovi cu câte o piesă din puzzle-ul poveştii tale… piese pe care nu ai vrut sa le priveşti ȋn timp real, pentru că ai tras cu dinții de tabloul perfect, de happy end-ul ȋn care ai crezut cu toată ființa ta.
De fapt, este despre mine, cea de astăzi… pentru că nu pot vorbi decât cu tine, cea de acum un an. Și dacă tu poți să mă auzi acum, poate că eu, mâine, ȋi voi putea răspunde din nou Universului care mă îmbie la joacă ȋn stilul lui caracteristic.
Guest post by Just me
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Momentul băieților în fața oglinzii din baie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
