Când am știut? Păi, n-am știut. Nu EU.
Dar a știut, prima, inima mea. Pentru că a uitat, în acea clipă, să mai bată. S-a oprit, fibrilând încet, uimită.
Au aflat, apoi, Plămânii mei. Pentru că aerul i-a îmbătat cu o aromă dulce, cum nu mai simțiseră până atunci. S-au desfătat, inspirând adânc si au lăsat-o apoi să se împrăștie în eter, printr-o răsuflare calmă, împăcată.
Au știut și buzele mele. Pentru că s-au trezit brusc întinse și ridicate într-un zâmbet radiant, venit de nicăieri și au refuzat să coboare o zi întreagă, cu o memorie proprie a unui zâmbet pereche, zărit pe chipul tău.
Apoi au știut ochii. Nicicând lumina nu a reflectat de pe o formă mai desăvârșită, pentru ca, în final, să poarte cu ea perfecțiunea imaginii tale.
Au aflat curând și palmele mele. Emoții valsau, furnicând prin fiecare celulă. Le-am simțit reci și umede, apoi calde, dar curioase cum nu s-a mai văzut, de textura pielii tale, de atingerea chipului tău, de conturul buzelor tale.
În cele din urmă, a aflat Timpul. Pentru că s-a oprit în loc, intrigat de tot acest spectacol. A zâmbit, amuzat, dar mi-a suspendat această clipă și mi-a oferit-o în dar, ca pe o fotografie surprinsă exact în momentul ideal.
Dar Timpul, știi bine, e capricios. Și perfecționist. Așa că l-a anunțat pe Univers să își alinieze creațiile, pentru ca momentul ales să fie perfect.
Și, în acest fel, au știut toți, până și întreg Universul.
Atunci, în sfârșit, am realizat și eu că… Te iubesc!
Guest post by Cristinne Campean
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
