Pot fi acuzată că te iubesc prea mult, că sunt mereu cu zâmbetul cât toată fața când sunt în preajma ta și că mă înmoi de fiecare dată când mă țintuiești cu ochii tăi mari și frumoși și spui cu voce mieroasă, maaamiii! Îmi asum!
Sunt convinsă că sunt destule voci care șușotesc pe la colțuri că încă mergem de mână, deși m-ai depășit cu mult în înălțime și că încă îți înfășor cu grijă fularul când e frig, în timp ce tu îți strâmbi în joacă nasul și îmi sufli șuvița care-mi cade neglijent pe frunte. Îmi asum și chiar nu îmi pasă!
Cât despre faptul că râd mereu la glumele tale, chiar dacă nu sunt mereu reușite, mult prea englezești pentru mine, și atunci când faci vreo năzbâtie prima mea reacție este să îți iau apărarea, se datorează faptului că ești un copil prea bun pentru lumea asta…
Dragul meu, lumea nu e așa cum o vezi tu. Oamenii care apar mai mult sau mai puțin episodic în viața ta nu sunt toți cu sclipiri în priviri și fluturi colorați în suflet. Unii sunt așa pentru că nu și-au descoperit încă blândețea gândului și capacitatea nemăsurată de a iubi. Alții nu reușesc să își găsească echilibrul interior, iar zbuciumul care îi macină îi împiedică să zâmbească. Însă, din păcate, mulți nu își doresc să strălucească în bunătate și au o satisfacție deosebită să „ucidă” frumusețea din jurul lor și să frângă aripile celor care se avântă cu curaj spre cer. Trist… triști…
Copilul meu drag, tu ești un glob de lumină gata, gata să explodeze în mii și mii de fascicule jucăușe. Ești o inimă mare și frumoasă, o gură de aer proaspăt și o sursă nesfârșită de idei care mai de care mai creative și mai năstrușnice. Cine nu vede și nu simte lucrul acesta… ghinionul lui. Nu e vina ta că cei din jurul tău nu deschid larg ochii sau că refuză să vadă dincolo de dorințele fade și obiectivele lor învechite. Tu ești nou, tu ești altceva, tu ești perfect!
Nu renunța să fii bun, să fii vesel, să fii creativ, să fii prietenos, să fii copil. Știi, oamenii mari cad în tristețe și în ignoranță pentru că renunță la a mai fi copii. Păcat! Păcat pentru ei, păcat pentru cei de lângă ei, păcat pentru steaua lor. Tu ai steaua ta, acolo sus, lângă alte miliarde de stele. Eu o văd de departe, asta pentru că strălucește atât de tare și atât de frumos. Câteodată face tumbe pe bolta cerească, mai-mai să producă coliziuni cu alte steluțe. Să nu-ți fie teamă, fiecare întâlnire cu alt astru înseamnă o experiență frumoasă. Și, dacă după această întâlnire dăruiești din strălucirea ta și altora, se numește că ai avut succes. Cel mai bun exemplu suntem noi, părinții tăi. De 13 ani strălucim din ce în ce mai mult.
Ține capul sus, dar să nu faci exces de mândrie, fii demn, dar să nu uiți că o vorbă din bătrâni spune că tot ce e prea mult strică. Nu uita să ai mereu brațele pregătite pentru a îmbrățișa și ochii deschiși pentru a învăța. Fii bun cu tine și iubește-te, pentru că meriți! Ai răbdare cu cei din jurul tău și nu uita că orice șut în fund e un pas înainte. Asta e verificată! Nimic nu e ușor dar totul e frumos!
Nu știu dacă sunt considerată o mamă bună, nici nu știu dacă mă interesează lucrul acesta, atâta timp cât în fiecare seară la ritualul de culcare mă asiguri că mă iubești. Asta e mulțumirea mea supremă. Înseamnă că, așa permisivă și mult prea înțelegătoare cum sunt eu, fac totuși o treabă bună.
Te aud râzând, zgomotos și molipsitor, ca de obicei. Îmi place tare mult când râzi. O faci cu o poftă nestăvilită de a te simți bine. Să nu încetezi să râzi, să râzi frumos, să râzi curat și să râzi copilărește. Nimic nu e mai frumos în lumea asta decât un râs cristalin. Promit că voi râde de fiecare dată cu tine. Dacă vezi că mă pierd, să mă tragi de mânecă…
Se apropie Crăciunul. Abia aștept să ne cufundăm în zecile de ornamente colorate, să ne contrăm în gusturi și idei și să pălăvrăgim vrute și nevrute în timp ce împrăștiem sclipici în jurul bradului. Da, știu, se uită lumea cruciș la mine că tu, dragul meu, încă mai crezi în Moș Crăciun. Știi ceva? Și eu cred în el. Pierderea e la cei care nu cred. Problema lor. Noi vom avea sărbătorile perfecte. Știu, abia aștepți să cumperi pișcoturi și lapte pentru șugubățul cel cu barbă albă. An de an mă burdușesc cu pișcoturile pregătite de tine și beau laptele cu poftă. Nu pot să le arunc, ai pus atâta dragoste în ele. Ai un suflet atât de frumos! Te iubesc până la soare și înapoi!
Priviți stele de pe cer. Sunt atât de multe și atât de frumoase! Știți? Au suflet mare, zâmbet cuceritor, ochi iscoditori, idei multe și muuultă personalitate. Hai să iubim acele steluțe, să le ajutăm să se înalțe cât mai sus, să le lăsăm să strălucească…
Mihnea, ești cel mai frumos cadou pe care viața mi l-a făcut. Miracolul este însă faptul că în fiecare zi, tu îmi oferi lecții de viață pe care niciun adult nu mi le-ar putea oferi. Îți mulțumesc!
Strălucește, copilul meu!
Guest post by Sabina Dulgheriu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
