În marginea cărții “Războiul nu are chip de femeie”, traducere din limba rusă de Ion Covaci, ediție revăzută și adăugită și note de Justina Bandol, editura Litera, colecția Carte pentru toți, 2019.
Scumpă doamnă Svetlana Aleksievici, în curând vor fi trecut deja zece ani de când ați primit Premiul Nobel pentru Literatură. Știu bine ce mi-am spus atunci: iată cineva care a înțeles!
Am fost încântat să aflu metoda dumneavoastră de lucru, instrumentele dumneavoastră jurnalistice, colajele pe care le-ați făcut din vocile oamenilor pe care i-ați ascultat.
Știu cum e să te simți o ureche enormă și să asculți, să asculți, să asculți. Vieți, tragedii, bucurii. Și eu am făcut asta ani de zile. Am ascultat supraviețuitori și supraviețuitoare din lagăre, din Gulag, din Holocaust, din închisorile comuniste din țara mea, din războaie vechi și pe jumătate uitate. Și am notat totul, totul în gazetele timpului meu, de care nimeni nu își mai amintește că au existat.
V-am citit de aceea într-o stare de încântare, copleșit de o invidie albă. V-am citit cărțile una după alta după alta în viteză, în ritmul în care au fost publicate. Am citit despre Cernobâl, despre vremurile second hand, despre ce a rămas după căderea Uniunii Sovietice și nu am plâns, nu am plâns – nu m-am lăsat doborât.
Abia citind “Războiul nu are chip de femeie” n-am mai rezistat. Cartea aceasta este una dintre cele mai vii și mai puternice pledoarii împotriva războiului, împotriva tuturor războaielor. Recuperează, totodată, privirea de femeie asupra acestui fapt îngrozitor din istoria oamenilor, care ne e trecut și, din păcate, prezent și viitor: războiul.
Am tresărit, m-am îngrozit, am fost mișcat, am fost înnebunit de durerea atrocităților indurate de oameni și m-am bucurat că au fost femei cele care au vorbit cronica războiului.
Cartea dumneavoastră pur și simplu redă vocea și demnitatea firească femeilor care au îndurat războiul și reușește să fie încă un semnal de alarmă că nu există pe lume nimic mai odios decât războiul, orice război, toate războaiele.
Și tot nu veți fi auzită, nu veți fi înțeleasă, ceea ce nu înseamnă că nu aveți dreptate. Aveți dreptate!
Și vă scriu plecându-mi fruntea și ascunzându-mi lacrimile și mă simt solidar cu furia, cu revolta, cu disperarea că, oricâte cărți despre război se vor scrie, cărți mari, cărți adevărate, cărți importante, războaiele vor fi și mâine aici.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Scrisoare către Amos Oz, Scrisoare către Nikos Kazantzakis, Scrisoare către Leonard Cohen, Scrisoare către Dino Buzzati, Scrisoare către Charles Bukowski, Scrisoare către Franz Kafka, Scrisoare către Vladimir Nabokov, Scrisoare către Milan Kundera, Scrisoare către Radu Cosașu, Scrisoare către John Lennon, Scrisoare către Romain Gary, Scrisoare către Edith Piaf.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
