În marginea volumului de nuvele “Păsările se duc să moară în Peru”, traducere din limba franceză de Doru Mareș. Cartea a fost publicată la editura Humanitas fiction în anul 2023.
Dragă domnule Romain Gary, încep așa:
secolul XX e socotit mai degrabă secolul lui Sartre și Camus. Eu gândesc un pic altfel.
Din tot ce am citit până acum, acela care a scris cel mai bine în limba franceză era un evreu născut la Vilnius pe 8 mai 1914 – Roman Kacew.
Îl mai țineți minte pe copilul acela? Mai târziu i-ați spus Romain Gary. Și mai târziu i-ați spus Émil Ajar, fiindcă vă era insuficient să fiți un singur scriitor mare.
Da, domnule Romain Gary, pe dumneavoastră vă consider scriitorul de limbă franceză cel mai aproape de inima mea. Și nu de ieri și nici de azi.
Cred că m-ați convins definitiv cu Promisiunea zorilor, una dintre cele mai frumoase cărți care s-au scris vreodată, nu contează în ce limbă.
V-am citit și aceste nuvele (de altfel, sunt printre acei ingrați care preferă nuvelele romanului) într-o stare de încântare care nu m-a părăsit nici măcar în fața acelora mai puțin reușite. Fiindcă nu toate paginile dumneavoastră au fost perfecte, îmi place asta, e o dovadă că toate au fost sincere. Ați mai avut și zile proaste la serviciu.
Dar sunt aici, în acest volum, cel puțin două texte care rămân pentru totdeauna. Primul – “Cea mai veche poveste din lume”. Nu știu niciun alt text de cincisprezece pagini care să spună mai mult despre natura umană. Nu, nici măcar Ecleziastul. Al doilea este “Glorie iluștrilor noștri pionieri” – și ne arată un viitor atât de posibil încât e de mirare că oamenii nu au ajuns încă acolo.
Încercând o cronică la “Păsările se duc să moară în Peru”, în ziarul “New York Times” se nota așa: Un scriitor de un profetism tranșant și maiestuos de romantic.
Împărtășesc, domnule Gary, punctul de vedere al americanilor, e drept că în puține privințe, dar acum – da. Așa cred și eu, că ați fost un profet romantic.
Și tot mai des mă gândesc la ziua aceea de 2 decembrie 1980, când v-ați zburat creierii și inima. A fost ceva în acel decembrie. Șase zile mai târziu, John Lennon a fost împușcat de un nebun la New York.
Iar Lennon este probabil unul dintre cei patru-cinci artiști care mi-au spus despre viață la fel de mult ca dumneavoastră, domnule Gary.
Iar am scris mai mult decât s-ar fi cuvenit. Ar fi încăput totul într-un singur cuvânt: mulțumesc.
Asta voiam să vă scriu: mulțumesc pentru tot ce ați făcut înainte de acel decembrie.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Scrisoare către Amos Oz, Scrisoare către Nikos Kazantzakis, Scrisoare către Leonard Cohen, Scrisoare către Dino Buzzati, Scrisoare către Charles Bukowski, Scrisoare către Franz Kafka, Scrisoare către Vladimir Nabokov, Scrisoare către Milan Kundera, Scrisoare către Radu Cosașu, Scrisoare către John Lennon
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu abandonăm Bucureștiul – THE TIME IS NOW
Fotografia și citatul zilei – Romain Gary
Charlotte Gainsbourg – o mamă abuzivă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
