Nuvelistul bucureștean s-a stins pe 23 aprilie, la nouăzeci și doi de ani și jumătate. Viața, așa se spune, continuă.
Dragă domnule Radu Cosașu,
Sunt gata abia acum, în timpul morții dumneavoastră, să vă spun adevărul integral: una dintre dorințele mele cele mai ascunse și cele mai puternice era să trăim împreună sfârșitul lumii. Să vină asteroidul, marele cutremur, orice, doar să nu rămân fără dumneavoastră pe această planetă pe care nesfârșite sunt doar suferința și nedreptatea. Nu mi s-a împlinit și merg mai departe singur, Sancho orfan de Quijote.
Și ce poți să faci după ce îți moare cel mai bun prieten? Ajungem, vedeți bine, din nou, la acea întrebare la care nimeni n-a găsit răspunsul, răspuns care poate că nici nu există: ce e de făcut?
Am mers pe Popa Nan, unde ați fost fericit până la vârsta la care fericirea e posibilă. V-am revăzut copil în anii 1930 și mi-am adus aminte de Roland Barthes al nostru, care obișnuia să spună că om este acela care a avut o copilărie. Nu mai erau copii pe Popa Nan și m-am temut pentru viitor: unde vor fi oamenii? Dar asta, mi-ați fi spus, e mereu problema viitorului.
Apoi m-am uitat la filme vechi și foarte frumoase cu Michèle Morgan, chiar dacă mă tem și de filmele de dragoste, ca orice bărbat cât de cât rezonabil.
Nu pot uita nici acum, după șapte ani, ziua aceea de decembrie când a trecut ultima graniță Michèle Morgan. Ea avea nouăzeci și șase de ani și dumneavoastră o iubeați din 1939 și ați fost foarte trist.
Am recitit Kundera și Cehov și Hrabal și Babel și toate ziarele, iar când am găsit o frază sau o știre care v-ar fi plăcut am pus-o deoparte, să o vorbim când ne vom întâlni dincolo.
Am citit toate ferparele care s-au scris la moartea dumneavoastră și cred că știu ce urmează să-mi spuneți: se mai și exagerează…
Altfel, Napoli a ieșit campioană a Italiei, după treizeci și trei de ani, Marea Britanie și-a încoronat Regele, războiul nu s-a încheiat, nu mai suntem interbelici și nimic nu mai e binișor.
Viața însă, așa se spune, continuă, mulți vă poartă cu ei în suflet și caută să vă dea mai departe, să vă povestească, nu ați fost uitat și nici nu veți fi, chiar dacă tremurul inimii mai e frumos doar în amintire.
Citiți și Scrisoare către Amos Oz, Scrisoare către Nikos Kazantzakis, Scrisoare către Leonard Cohen, Scrisoare către Dino Buzzati, Scrisoare către Charles Bukowski, Scrisoare către Franz Kafka, Scrisoare către Vladimir Nabokov, Scrisoare către Milan Kundera.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Călătoriile mele, de la Bari la Alicante
Ce pierdem de când nu mai citim
Scrisoare către Radu Cosașu (2)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
