Dragă domnule Gabriel García Márquez,
Vă scriu din nou pentru că s-a încheiat încă o iarnă și de fiecare dată când vine primăvara mă gândesc la dumneavoastră, ca un îndrăgostit ce sunt.
Poate că nu e tocmai o întâmplare, dat fiind că v-ați născut acum nouăzeci și nouă de ani, într-o zi de 6 martie. Iar moartea dumneavoastră oricum n-am considerat-o niciodată o afacere serioasă. Bineînțeles că sunteți nemuritor.
Gabriel García Márquez în París, 1990 foto: Ulf Andersen
Și de fiecare dată când simt primăvara în sângele meu, cum spuneam, mi se face groaznic de dor de domnia voastră. Și atunci iau una dintre cărțile pe care le-ați scris, prima pe care o găsesc în biblioteca mea dezorganizată, și încep să vă citesc.
Nici măcar nu e o lectură. E o formă de devorare. Sunt ca nebun. Mă simt ca un însetat căruia providența îi scoate în drum o fântână. Las frazele dumneavoastră să îmi facă bine și cuvintele să mă vindece de deznădejde.
Am recitit, într-o astfel de stare, de nebun fericit, “Călătorind prin Europa de Est”. M-am trezit la jumătatea anilor ‘50, cu aproape treizeci de ani înainte de nașterea mea, în timpul călătoriilor dumneavoastră dincolo de Cortina de Fier, în Germania de Est, în Polonia, în Cehoslovacia, în Uniunea Sovietică și în Ungaria.
Cartea Călătorind prin Europa de Est, traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru-Mehedinți, a fost publicată la Editura Rao, în 2016.
Eu sunt născut aici, dincoace de Cortină, în Republica Socialistă România, o țară care continuă să existe, deși în același timp nu mai există, sunt încredințat că înțelegeți foarte bine ce vreau să spun.
Iar observațiile dumneavoastră despre trecerea în această lume acum atât de îndepărtată și aproape dispărută m-au emoționat, m-au tulburat.
Încă de la prima frază m-am simțit acasă, căci prea bine știam casa aceasta alcătuită din cuvinte, uimiri și umor: “Cortina de Fier nu e o cortină și nici nu e de fier. E o barieră de lemn vopsită în roșu și alb, ca firmele frizeriilor”.
Domnule Gabriel García Márquez, aflați că, de când nu v-am mai scris, a început un nou război în Europa. Bineînțeles că a pornit de la Moscova. Am fost cândva și eu acolo, la Moscova, și am găsit-o, la fel ca dumneavoastră, epuizantă, copleșitoare și fără copaci.
Iar acum curge, curge, curge din nou sânge peste tot continentul acesta bătrân, unde v-ați trăit ani din tinerețe și ați fost chiar și fericit.
Și eu vă citesc, vă citesc, vă citesc și, astfel, îndrăznesc să sper că va veni totuși, încă o dată, primăvara.
Vă îmbrățișez.
Citiți și Mercedes Barcha, soția și muza lui Gabriel García Márquez
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Scrisoare către Amos Oz, Scrisoare către Nikos Kazantzakis, Scrisoare către Leonard Cohen, Scrisoare către Dino Buzzati, Scrisoare către Charles Bukowski, Scrisoare către Franz Kafka.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gabo – înainte de Garcia Marquez
Cine ți-a spus că trebuie să te dezbraci ca să faci dragoste?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
