Dragă Freddie,
află cu oamenii nu te-au uitat. A fost ziua ta, ai fi aniversat 71 de ani, o idee care sunt convins că te-ar fi amuzat, fără să te revolte. 71 de ani, auzi și tu!
Pe de altă parte, află că spectacolul nu a mers mai departe. Și nu e vorba de The Queen. Fără tine, Queen a continuat să existe, dar a fost numai un trup din care s-a extras sufletul.
Mă gândesc la anii tăi pe pământ: patruzeci și cinci. Și iată că a fost îndeajuns ca să ne lași o eternitate. Spectacolul, spuneam, nu a mers mai departe.
Muzica de masă a decăzut până la înțelesul monosilabicilor. Din fericire, muzica bună a supraviețuit în nișe. Dar stadioane, stadioane adevărate, ca Wembley la 1986, dragă Freddie, nu mai există.
Radio chiar a devenit Ga-Ga și a lăsat în urmă un deșert de ridicol. Dragă, avem tot mai puține vedete adevărate, oameni la care să ne uităm ca la idoli (este, sper să fii de acord cu mine, o idee bună să îți ai idolii, totuși, pe pământ, în realitate).
Dragă Freddie, de tine mă leagă cele mai frumoase dintre amintirile primei mele copilării, așadar cele mai frumoase dintre amintirile mele. Primele discuri pe care le-am ascultat, primele videoclipuri pe care le-am văzut, primele răspunsuri în oracolele colegelor (îți explic asta, altă dată, te-ar distra grozav), ba chiar și primul sărut.
Dragă Freddie, când aveam doisprezece ani, iar tu deja nu mai trăiai, dintr-o stațiune de la malul Mării Negre am cumpărat o carte. Era biografia ta, am citit-o de cel puțin zece ori, și o țineam de Biblie. Apoi, mi-a fost furată. A fost prima dată când mi-a fost furat ceva din dreptul inimii.
Pentru că furtul a fost comis într-o tabără școlară, e de presupus că hoțul a fost tot un copil. Vreau să îți spun că demult l-am iertat și că sper că și hoțul de atunci te-a iubit mult și nu te-a uitat niciodată.
Hai să îți spun tot: aia a fost o vară nebună. Ascultam We will you rock you, eram opt băieți pre-adolescenți, stăteam într-o cabană de lemn și am lovit pereții cabanei aceleia cu picioarele noastre, încercând să imităm ritmul vostru, până ne-am trezit că am spulberat pereții.
Dragă Freddie, îmi ești în biografie o moștenire de la tata, ceea ce te face special. E totuși bine să ai ceva pe lume care să știi că a fost lăsat în tine de tatăl tău.
Mult mai târziu, în iarna când am ajuns prima dată în Londra, am fost în Soho și am cumpărat de acolo un album cu fotografii din viața ta. Eram încă tânăr și multe lire sterline eu nu aveam, dar albumul se vindea la vechituri și mi l-am permis. I l-am dat cadou tatălui meu.
Erau tot anii de aur când mergea în fiecare săptămână la karaoke și te cântam cum ne pricepeam până în zorii zilelor, nimeni nu ne putea opri, toți aveam nevoie de dragoste, făceam curse de biciclete și știam bine să vedem, acolo unde ni se arăta, o Lady Godiva, toți eram cumva de acord că fetele cu fundul mare fac lumea să se învârtă, zburam către cer cu viteza luminii, și noi eram campionii, voiam să trăim liberi, și chiar trăiam pe atunci.
Altădată am fost anume la Montreux și ți-am lăsat la statuie un trandafir roșu, nu știu dacă ți-a plăcut, dar o altă idee, mai bună, n-am avut.
Dragă Freddie, muzica îți spuneam, nu mai sună la fel, nu mai există rapsodii ca a voastră, există desigur varianta ca pur și simplu să fiu și eu, de-acum, prea bătrân pentru a mai putea înțelege lumea în care trăiesc. Nu o exclud, deloc nu o exclud. Și asta este, presupun, în definitiv, inevitabil.
Nu am o încheiere pentru scrisoare aceasta, dar am o reverență de făcut: dragă Freddie, îți mulțumesc pentru insula pe care muzica ta, a voastră, ne-a lăsat-o celor care am ajuns cândva până la ea.
Pentru viața aceasta, de fapt, îmi e de ajuns.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
