Scumpă doamnă,
Vă scriu iarna. Nu e anotimpul meu preferat. Nu doar că nu e anotimpul meu preferat, m-aș lipsi bucuros în fiecare an de decembrie, ianuarie, februarie.
Aș putea trăi și aș putea fi fericit într-o insulă unde iarna nu vine niciodată. De fapt, doar acolo.
Dar, așa cum spunea un scriitor peruan din același secol cu dumneavoastră, în viață lucrurile ies rareori cum vrem noi, tăntălăii, adică oamenii cinstiți.
Vă scriu iarna pentru că acum mă încearcă marile regrete, precum și cel mai mare dintre toate, acela de a fi încă viu. Dar și regretele mici și mijlocii mă încearcă. Și atunci mă întorc la dumneavoastră, ca să mă vindec.
Mi-am recomandat singur tratamentul cu Padam, padam și cu La foule. Singur mi-am recomandat tratamentul cu Sous le ciel de Paris. Funcționează. Cu vocea dumneavoastră, viața redevine îndurabilă.
Viața dumneavoastră mă fascinează într-o asemenea măsură încât mă simt străbătut de insolenta dorință de a o așeza într-un roman sau într-o nuvelă sau într-o poezie sau într-un eseu sau într-o piesă de teatru sau într-un scenariu de film sau într-un articol de ziar.
Mă fascinează chiar și numele dumneavoastră de la naștere: Édith Giovanna Gassion, nașterea dumneavoastră, așa cum spune legenda (și o poveste bună nu trebuie deranjată cu adevărul biografic), petrecută de-a dreptul pe trotuar. Copilăria dumneavoastră printre prostituate într-un bordel deloc oarecare. Viața dumneavoastră printre artiști de circ, printre artiști de varieteu, printre artiști de stradă, viața dumneavoastră de Chaplin rârâit și mândru.
Scumpă doamnă, vă scriu pentru că, deși nu ne-am întâlnit niciodată fiindcă ați avut înțelepciunea să plecați dincolo cu treizeci de ani înainte să comit imprudența de a mă naște, vă simt ca pe o prietenă intimă.
Muzica dumneavoastră m-a ajutat și mă ajută încă să rezist pe acest pământ unde frumusețea și inocența și bunătatea sunt zilnic masacrate și pretutindeni triumfă obscenitatea, meschinăria și ticăloșii.
Și se cuvine să îmi ridic pălăria în fața dumneavoastră, care ați trăit fără plasă de siguranță, mereu la înălțime, mereu în cădere, cu păcate foarte omenești, adevărat.
Al dumneavoastră,
A.
*
Édith Piaf (19 decembrie 1915 – 10 octombrie 1963) a fost o cântăreață de limbă franceză, poate cea mai cunoscută femeie născută în Paris în secolul XX.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Scrisoare către Amos Oz, Scrisoare către Nikos Kazantzakis, Scrisoare către Leonard Cohen, Scrisoare către Dino Buzzati, Scrisoare către Charles Bukowski, Scrisoare către Franz Kafka, Scrisoare către Vladimir Nabokov, Scrisoare către Milan Kundera, Scrisoare către Radu Cosașu, Scrisoare către John Lennon, Scrisoare către Romain Gary
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Edith Piaf și Jean Cocteau – o uimitoare intersecție de vieți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
