Cartea “Căpitanul e dus cu pluta și marinarii au fugit cu vasul”, care reunește fragmente din jurnalele poetului din ultimii săi ani de viață, traducere din limba engleză și note de Cristian Neagoe, a fost publicată la editura Polirom, în anul 2022.
Dragă domnule Bukowski,
Obișnuiam să vă scriu mai des, dar supraviețuirea a devenit tot mai grea, așa că au apărut mereu altele și altele și am tot amânat.
Știam oricum că, dintre toți oamenii, dumneavoastră veți înțelege și, în definitiv, vă veți bucura de această tăcere ceva mai îndelungată.
Scriu asta nu din trufie, mă cac pe ea și de trufie, o scriu pentru că e adevărat: văd viața cum ați văzut-o și dumneavoastră.
Am aceeași părere despre gloate, trebuie să fugi fix în direcția opusă celei în care se îndreaptă ele.
Am exact aceeași părere despre majoritatea omenirii și o scriu chiar cu cuvintele dumneavoastră: o căldare de căcat.
Am aceeași părere despre scriitori, nu datorează nimic cititorilor, scriitorii scriu și cititorii citesc sau nu citesc și aia e tot, să fie sănătoși.
Am aceeași părere și despre poeți, care trăiesc “poetic”, în loc să trăiască viața adevărată, care înseamnă și durere, pușcărie, spitale, nedreptate. Cât despre “critici”, mai bine să nu mai spun.
Am aceeași pasiune pentru cai și pentru hipodromuri și pentru pariuri și pentru sisteme cu care te poți îmbogăți în bani, dar cu care câștigi mai ales deziluzii.
Caii chiar pot să facă lumea mai bună, iar dacă mai împuști și un ban, cu atât mai bine. Nu e nicio bucurie în a fi sărac, în a munci la cârcă și a îndura toți imbecilii de care toate viețile oamenilor sunt pline.
Iar în secolul XXI trăiesc mai mulți imbecili vizibili decât oricând înainte, dar nici măcar așa nu e ușor să devii ticălos, dacă nu ești ticălos de la început. Nu cred să fiu ticălos. Atât că mă țin cât pot de departe de contactele cu alți indivizi umani, mai ales că sunt post-sapienși.
Domnule Bukowski, am citit jurnalul dumneavoastră târziu cu o mare plăcere, m-a încântat mai ales cum n-ați dat doi bani nici pe moarte, și ce dacă vă ciugulea un cancer de piele pe ici, pe colo?
Și m-am bucurat să văd că știați atât de bine că nenorocitul de Mahler și alții ca el, clasicii muzicii, sunt tot ce s-a întâmplat mai bun omului în trecerea timpului.
Domnule Bukowski, m-a încântat complexitatea dumneavoastră, omul care poate să bea grozav, să umble cu femei nebune, să parieze pe cai, să fie scârbit de oameni, să scrie frumos, să stea pe cur și să scrie cuvinte din care chiar să se nască poezia, cum bine ați spune dumneavoastră, să îl iubească pe Mahler, să creadă că omenirea e acea mare căldare de căcat, să se dea Charles Darwin când îl întreabă cineva dacă e Charles Bukowski, să nu-i placă Shakespeare și să-i dea în p*la lui pe cei care îl acuză că nu e voie să nu-ți placă Shakespeare. Și să nu-i placă nici Tolstoi.
Știu că v-ar durea în c*r și de această constatare a unui cititor oarecare: dar ați fost un om adevărat. Omul adevărat e omul care nu mănâncă rahat. Și cam asta ar fi, domnule Bukowski. Nu vă folosește la absolut nimic, dar ce voiam să vă spun e că, de fapt, nu sunteți singur în acest infern care a fost, este și va fi viața, o autostradă care dă în paradis doar când apar muzica clasică, poezia, un pahar plin și poate și iubirea.
Citiți și Scrisoare către Amos Oz, Scrisoare către Nikos Kazantzakis, Scrisoare către Leonard Cohen, Scrisoare către Dino Buzzati.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
A venit la ușa mea într-o noapte, ud, slăbănog, bătut și îngrozit, un motan alb, slab, fără coadă
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
