Dragă amantă a soțului meu,
(îți spun dragă, pentru că avem bunuri comune)
Știm cu toții că am aflat de tine, nu pentru că bărbatul nostru ar fi mai fericit, ci pentru că, din contră, își duce zilele într-o fierbere continuă. Hai să-ți explic încet, încet cum stă treaba, sunt sigură că poți pricepe dacă îți detaliez pe înțelesul tău.
Vezi tu, o familie nu înseamnă un număr, ci o simbioză. Înseamnă oameni care au crescut trupește, sufletește, intelectual și spiritual într-o perfectă corespondență a sentimentelor, a intereselor și a scopurilor. Nu-ți mai spun despre jurământul în fața lui Dumnezeu, nu știi tu de-astea, nu-ți bate capul. Schema e simplă, draga mea: undeva, doi oameni s-au potrivit ca niște roți dințate și s-au transformat într-un mecanism care funcționa ireproșabil până la apariția ta, îți spun de acum, efemeră (pentru că, de obicei, cu puțină diplomație, mecanismul se repară, uneori fără să lase urme). Așadar, iată că ești o bucată de carne care a rămas între dinții relației noastre și deranjezi locul care e mai vulnerabil și mai dureros, inflamându-l și infectându-l puțin câte puțin. Ești acel – să zic om? – ok, din punct de vedere biologic, ca formă de viață, pe scara evoluției speciilor, ești om – care aduce un plus stării de sănătate fizică a unui bărbat, dezechilibrându-l mental și sufletește. Poate că omul acela este într-o criză a vârstei, sau poate că n-a auzit de păpușile gonflabile de ultimă generație, care fac minuni.
Deși nu cred că sexul îl atrage la tine, pentru că față de mine e mai pasional ca niciodată. Sentimentul culpei cred că îl face mai activ, mai implicat, mai energic, sau poate comparația, mai știi? E greu când ai termen de comparație, și mai ales când sunt mulți ani de mariaj la mijloc, aproape câți anișori ai tu, fetiță. De obicei, când intri în competiție, ascultă-mă pe mine, te uiți cu cine concurezi. Dar tu ai vrut să fii mână moartă și să joci la cacealma.
Vrei să-l faci să divorțeze. Buuuun. Să-ți explic și în acest subiect, care ție ți se pare fierbinte. Nu vei avea lângă tine un simplu bărbat, ci un bărbat cu o istorie întreagă, cu frustrări, complexe, sentimente confuze, contradictorii, cu stări pe care nu ți le vei putea explica, dar care se datorează „noii vieți” în care se va trezi ca un intrus. Îi vor lipsi ritualurile familiei noastre, conversațiile matinale pe marginea unei cafele pe care o bem împreună înainte de a pleca la serviciu, îmbrățișările tonifiante, planurile pentru ziua care începe, liniștea și confortul pe care noi i-am asigurat-o pentru a-i asigura starea de bine necesară activităților lui atât de stresante. Să fii conștientă că iei, ca în povești, O-jumătate-de-om-călare-pe-o-jumătate-de-iepure-șchiop, adică o jumătate de suflet și o jumătate de trup de care, cu siguranță, te vei plictisi cât se poate de repede. Dacă te vei întreba de ce e îngrijorat, melancolic, angoasat, distrat, frământat, prost-dispus, să știi că în acele momente e în cealaltă realitate, cea familiară și ! familială – din care l-ai sustras, gândindu-te doar la profitul tău imediat. Vei fi mereu a doua roată la căruță, bărbații sunt greu de schimbat, crede-mă, iar de la o anumită vârstă aproape imposibil.
Aaaaa, și să nu uităm de copii. Băiatul meu a înțeles că oamenii mimează fericirea exact atunci când sunt mai puțin fericiți, iar sufletul nu se dă întreg nimănui, pentru că oricine ar fi, acel altcineva rămâne veșnic un străin. S-a maturizat înainte de vreme, ceea ce e foarte bine. Mă bucur că nu suferă, nu se revoltă, mai degrabă simte un fel de compasiune pentru această rătăcire a celui care se presupunea că îi va fi un model de bărbăție de care avea nevoie la anii aceștia.
Fata mea a înțeles că nu trebuie niciodată să ajungă să ridice ochii la un bărbat căsătorit, pentru că va avea de face cu consecințe nu doar morale, ci și sociale. A realizat singură că, în cazuri din acestea, nu poți ieși la braț cu un astfel de bărbat, pretinzând că e al tău, iar să te ascunzi mereu e mai degrabă atitudine de șobolani speriați de furtună. Dar lucrurile pot fi mult mai simple, atunci când nu te dăruiești total, ci pretinzi participare în cote egale la lucrurile gospodăriei, fără a face compromisuri, pentru că ele nu duc decât la o autosuficiență care lasă loc unor aventuri pasagere de genul celei pe care o trăiești tu acum, convinsă că e partida vieții tale. Ai muncit mult, ți-ai rupt unghiile săpând în sufletul lui, acum va trebui întâi să-l vindeci de toate rănile, ca o bună și devotată infirmieră, ca apoi să te poți bucura de el, dacă se va putea vreodată elibera de trecutul lui.
În rest, ce să-ți mai spun? Ți-aș da o listă de instrucțiuni de folosire, dar te las să le descoperi singură, așa cum am făcut eu timp de câteva zeci de ani, să te forțezi să înțelegi de ce așa și nu așa (ai grijă că, pe lângă moștenirea pe care orice bărbat o păstrează subconștient în legătură cu mama lui, s-a adăugat și cea pe care am construit-o eu, cu viața, cu mintea, răbdarea, timpul meu, copiii, universul lui), să vezi dincolo de aparențe și să-i înțelegi momentele de rătăcire, dar și de bucurie. Dacă ești hotărâtă să păstrezi acest cadou pe care l-ai furat din vitrina cu porțelanuri, să fii pregătită să înfrunți privirile, comentariile, marginalizarea și disprețul celor care fac parte din (ex) lumea noastră și care te vor privi cu sinceritate drept ceea ce ești cu adevărat. Nicio despărțire nu e definitivă, doar dacă, Doamne ferește, cineva moare, și chiar și atunci rămâne amintirea care însoțește omul până la adânci bătrâneți. Pentru că, vezi tu, deși sună a clișeu, nu-ți poți construi viitorul pe trecutul unei familii. Pe al unui om poți, dar nu mai mult.
Cât despre mine, voi fi o femeie liberă și universul îmi va deschide porți prin care să-mi compenseze așa-zisa pierdere, sunt sigură. Sper să înțeleagă și el lucrul acesta, cu tot ceea ce implică el, la despărțire. Inclusiv faptul că drumul acesta pe care ați pornit este one way route, fără întors. Dacă tu poți lua la tine un om cu un suflet sfâșiat de amintiri, eu n-o să fac asta, îți promit. Să nu te temi de mine, dar ia aminte că și grecii făceau daruri…
Îmi pare rău că nu poți fi eroina propriei tale vieți, așa cum își dorește o femeie adevărată. Nu-ți doresc un eșec, dar îl prevăd. Cum îți spuneam, eu, în locul tău, m-aș fi gândit ce iau la pachet cu bărbatul acesta pe care l-ai bifat în planul tău strategic de viitor. Îți doresc să ai copii cu el, să fii împlinită, să nu te gândești, ca alte femei adevărate, că ai făcut rău și că oricând ești pasibilă de a deveni, la rândul tău, ceea ce sunt eu acum, sau că există karma. Gândește-te că Dumnezeu are un plan pentru fiecare, iar ceea ce îți dorești s-a chiar întâmplat. De fapt, ai devenit chiar tu un fel de jucător cu viețile altora, ai grijă la piedestal, în ce material îl torni, să nu fie pe nisipuri mișcătoare și să-l confunzi cu betonul armat.
Ești o eroină să poți prelua o asemenea încărcătură și să fii decisă s-o duci curajoasă până la sfârșitul vieții tale, cum este corect, uman și decent.
Cu sinceritate,
(Încă) Soția amantului tău actual și Mama Copiilor lui
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
