sunt ca un om bolnav de o boală incurabilă care ia trenul și coboară într-un oraș necunoscut. în camera pe care o închiriază se află un șifonier din care, noapte de noapte, apare o femeie goală, dureros de frumoasă, și-i povestește îndelung și pe îndelete ceva de o suavă tristețe… treptat lucrul care se află în interiorul meu crește. treptat încep să îi simt contururile. treptat, lucrul acela, pe care mi l-am dorit dintotdeauna, începe să miște. treptat încep să realizez că lucrul acela este, de fapt, o ființă vie. într-o zi mi se pare că aud un glas care mă strigă de acolo. și, în altă zi, când deschid gura, și mă uit înăuntru, te găsesc pe tine, acolo. și îmi spui: tu știi de ce am intrat eu aici?: pentru că am văzut, am văzut o încăpere în tine unde mi s-a părut că aș putea să mă încălzesc. dar încă îmi este frig. atunci eu aș ieși afară și aș aduce un braț de lemne și aș pune două sau trei lemne pe foc și în cameră ar începe să joace din nou umbrele flăcărilor pe pereți. tu te-ai așeza în fața sobei și ai întinde mâinile înspre ea. și mâinile tale s-ar lovi de pereții trupului meu și eu ți le-aș simți. și apăsarea aceea din interior ar ieși în afară și s-ar cuibări pe pieptul meu. și eu mi-aș petrece mâinile peste ea. tu te-ai afla, în același timp, și în afara și înăuntrul meu. eu aș face naveta, cu un autobuz mare și zgomotos care m-ar lua dimineața din fața camerei și m-ar aduce seara îndărăt, între cele două locuri în care te afli tu, și așa am putea fi împreună tot timpul.
știu că în scrisoarea asta îți voi scrie despre cum înfloresc cireșii. știu asta pentru că m-ai rugat într-o seară. iar eu ți-am povestit despre părul parfumat. pentru că mă îndrăgostisem subit de adâncitura aflată pe gâtul tău și de ligamentele tale care îți țineau pielea foarte bine întinsă și elastică. ca să poți așeza o pară parfumată acolo. și mirosul să se împrăștie. să ajungă chiar până pe clavicule. și adâncitura o puteam vedea foarte bine atunci când mă strigai și intram în cameră și puneam un lemn sau două pe foc. se făcuse cald acolo, iar în tine, când îți era cald, se putea vedea foarte bine adâncitura gâtului, de care mă îndrăgosteam de îndată. dar să revenim la cireși , pentru că ei pot înflori din clipă în clipă. sunt doi cireși gemeni pe lângă care trece o cărare. sub ei crește iarbă. iarba este de obicei foarte înaltă și este împânzită disproporționat cu flori. florile vin dimineață cu o mașină mare pe care scrie: flori pentru ea.
Guest post by Octavian Dănilă
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
