Scrie-ți durerile pe nisip… ca să vină apa să le înghită și furtuna să le împrăștie. Să vină vântul să le spulbere, ca să le uiți, ca să le treci ca și cum ai răsfoi o carte, să alungi amarul din inimă și lacrima sărată de pe obraz.
Scrie-ți durerile pe nisip ca să nu dureze. Să vină timpul bun și nu mai știi de ele. Să se risipească în apa mării și valurile să le spargă bucăți și sa le ducă departe, departe, atât de departe încât nimeni să nu le mai poată găsi. Învață lecția, dar nu grava amprenta necazului în inima ta. Uită-l, lasă-l, iartă-l! Alungă necazul, nefericirea și caută lumina. Nu sta în întuneric unde-i doar umezeală și mucegai.
Scrie-ți durerile pe nisip și lasă soarele amiezii să le usuce și pașii străinilor să le calce dus întors până nu mai rămâne nimic de ele, nici măcar amintirea că au fost acolo. Lasă-le să moară în arșița zilei ca să nu te mai doară, iar rana lor să nu se mai cunoască, să cadă și ultima coajă și locul să se vindece. Marea șterge orice urmă de pe nisipul proaspăt scris, iar țărmul așteaptă un alt scriitor îndurerat care are nevoie de vindecare.
Tu nu mai eÈ™ti demult la țărmul mării…
Scrie-ți bucuriile pe stâncă, că să rămână, să nu le uiți și să fii recunoscător veșnic pentru toate binecuvântările ce le-ai primit în viața ta. Timpul să nu le șteargă, ploaia să nu le strice, vântul să nu le destrame și marea să nu le ajungă. Să le ai amintiri plăcute, bine păstrate în peretele inimii tale care saltă cu frenezie și prospețime de gânduri frumoase și curate, pe care să le traduci în bunătate.
Scrie-ți bucuriile pe stâncă și udă-le cu lacrimile recunoștinței tale pentru ca să știe toți că sunt ale tale și nimeni să nu ți le fure. Uimește pe toți cu bunătatea din inima ta și fă-i să-și dorească să caute propria lor stâncă unde să-și scrie propriile bucurii. Inspiră-i pe toți cu bucuriile tale, fă-le contagioase, dă-le și lor, scrieți împreună povești frumoase pe stânci cât mai înalte. Nu uita că bucuria se împarte, se dăruiește cu generozitate boierească și transmite ca o vibrație caldă, de la o inimă la alta.
Scrie-ți bucuriile pe stâncă pentru ca să le ai totdeauna ca pildă a binelui, ca să poți depăși orice obstacol, ca să te întărești cu ele atunci când viața te încearcă. Bucuriile sunt cârjele noaste atunci când avem aripi prea scurte pentru înălțimile vieții. Sunt vâslele cu care străbatem marea învolburată, sunt mâini întinse din înalt care ne ridică când ne afundăm în nisipuri mișcătoare.
Scrie-ți bucuriile pe stâncă pentru ca viață ta luminoasă să fie model copiilor și nepoților tăi, să-i tragă pe toți în sus, să le fie prilej de mândrie bună și far călăuzitor pe mări neliniștite. Scrie cu demnitate despre toate care te-au făcut OM și nu uita să fii omenos cu cei ce te-au ajutat să devii bun și demn toată viața ta. Bucură-te de tot ce scrii și roagă-te să ai înțelepciunea de a înțelege pentru ce ți-au fost date toate la un moment dat.
Scrie-ți durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă, ca să cerni viața ta și să păstrezi doar ceea ce-ți este de folos, ca să crești frumos și demn ca un copac cu rădăcini puternice și vârf spre cer.
“ÃŽnvaţă să îţi scrii durerile pe nisip ÅŸi bucuriile pe stâncă.” Sfântul Augustin
Pe Bianca o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
