O prietenă mi-a spus odată că secretul unei scorpii constă în a spune adevărul în cel mai deranjant mod posibil. Pe Fleet Street, mai mulți jurnaliști, femei și bărbați, au fost plătiți pentru a fi scorpii pentru că cititorilor le place asta. Probabil e vorba de un joc erotic sado-maso. Julie Burchill era o scorpie foarte cunoscută în anii ’80, iar înaintea ei, pe vremea mamei mele, Linda Lee Poter, de la Daily Mail și Jean Rook de la Express aveau acest rol. Fiind de dreapta, cu atât mai mare era distracția, pentru că e practic imposibil să fii de stânga și să fii o scorpie. În America e faimoasa Ann Coulter, iar în Anglia, Katie Hopkins.
Sâmbătă, a publicat un articol în The Sun despre motivele pentru care Italia și Uniunea Europeană nu ar trebui să accepte pe teritoriul lor refugiați din Libia. Bineînțeles că materialul a creat vâlvă, acesta fiind și scopul. Chiar și eu, care sunt un Gică Contra, nu m-am putut abține să nu ridic o sprânceană. Asta pentru că a spus adevărul în cel mai deranjant mod posibil: ”Nu, nu îmi pasă. Arată-mi poze cu sicrie, corpuri care plutesc în apă sau oamenii slabi care sunt necăjiți. Chiar nu îmi pasă. Nu vă lăsați înșelați. Emigranții aceștia sunt ca niște gândaci. Arată ca etiopienii pentru care Bobo Geldof a strâns bani, dar sunt construiți să supraviețuiască unui război nuclear. Sunt supraviețuitori. E timpul să facem ca australienii. Aduceți canoniere (n.re. navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor), puneți-i înapoi în bărci și obligați-i să plece.”
Comparația cu gândacii a făcut-o pentru a da de înțeles cât e de greu să scapi de acești oameni și cere canoniere ca să îi alunge, nu pentru a le distruge bărcile și a-i ucide. A dorit ca oamenii să o înțeleagă greșit, iar cititorii, la rândul lor, doreau și ei același lucru. Ceea ce s-a și întâmplat. Așa că toată lumea a fost fericită. Se prea poate ca jurnalista să fi depășit granițele unei discuții rezonabile despre problema emigranților, dar rămâne de văzut. De curând 700 de refugiați au fost găsiți înecați după ce barca lor s-a scufundat.
Admirabilul Ed West, care a combătut remarcile ”inumane” ale domnișoarei Hopkins în The Spectator, spune exact ceea ce gândesc și eu. Nu aș fi putut să o spun mai bine decât el. Există doar două metode prin care emigranții ar putea fi opriți: deschiderea granițelor, iar Marina din întreaga Uniune Europeană ar oferi asistență, sau, pur și simplu, toți emigranții ilegali să fie trimiși în țara de origine. De exemplu, nimeni nu se îneacă încercând să ajungă în Singapore, pentru că nu are rost. Sunt trimiși automat acasă. E singura rezolvare.
Ed West citează foarte potrivit un articol excelent al lui James Bartholomew publicat recent în The Spectator despre scopul urii pentru Daily Mail și Ukip. E extraordinar cum uneori poate deveni o calitate faptul că vorbești despre lucrurile pe care le urăști. E un joc, o mască. Când pui accentul pe ură distragi atenția de la faptul că ești o persoană bună. Dacă ai spune ”Îmi pasă de mediul înconjurător mai mult decât altora” sau ”Îmi pasă de oamenii săraci mai mult decât celorlalți”, vanitatea și narcisismul tău ar fi evidente, așa cum se întâmplă în cazul lui Whole Foods. Furia e o mască pentru faptul că îți pasă: ”Numai dacă vom opri refugiații și vom trimite canotiere să îi întoarcă din drumul, vom evita morți ulterioare”.
Ura față de Margaret Thatcher și The Sun în anii 80′ au jucat același rol, după cum își pot aminti cititorii mai în vârstă. Dar hai să stabilim ceva: Katie Hopkins, spre deosebire de criticii ei, oferă o rezolvare prin care pot fi salvate viețile refugiaților. Soluția ei e, bineînțeles, cea potrivită. Din păcate, oricât de dur ar părea, Uniunea Europeană trebuie să înceteze să mai accepte refugiați din afara Europei, dacă vrea să salveze atât viețile lor cât și Europa, de la o invazie. Un amiral englez a spus acest lucru în 2006. Această invazie a refugiaților e mult mai periculoasă decât Rusia. Părăsirea Convenției Națiunilor Unite, care a fost creată pe când lumea era altfel, ar face mai mult bine decât dacă s-ar reînnoi Tridentul.
Dar există politicieni destul de curajoși, în afara celor din extrema dreaptă, care să spună asta? Winston Churchill ar fi fost de acord cu fiecare cuvânt al lui Katie Hopkins, dar astăzi ar fi fost considerat inacceptabil. Soluția nu e neaparat să îi trimiți cu forța înapoi. Putem plăti țări din Africa să îi primească. E mult mai ieftin decât să îi ținem în Europa. E un principiu acceptat de organizațiile care se ocupă de problemele refugiaților, să le fie oferit azil în țări apropiate din cele de proveniență. Am putea să trimitem libanezi în Chad sau Mali. Dacă nu vom găsi o soluție asemănătoare, va veni vremea când oamenii vor emigra pentru a căuta azil politic ca sa scape de cei care caută azil politic la ei în țară.
***
A woman friend once told me that the secret of being a bitch is to tell the truth in the nastiest possible way. In Fleet St a succession of women journalists have been paid to be complete bitches, because male and especially female readers enjoy it. It’s probably a mildly sado-masochistic sex game. One female TV reviewer, but I forget who, had the by-line The Bitch on the Box. Julie Burchill was very good at it in the 1980s. Before her, for my mother’s generation, Linda Lee Potter in The Daily Mail and Jean Rook in the Express did the job. Jean Rook was the original of Private Eye’s Glenda Slagg. If they are right-wing it’s all the more fun. Left-wing and bitchy simply don’t go. In America it’s Ann Coulter and now in England someone called Katie Hopkins writes for the Sun.
On Saturday she published an article in the Sun on why Italy and the EU should not accept boat people from Libya. It understandably caused a huge stir, which was its purpose. Even a contrarian like I could not forbear to raise an eyebrow. She certainly told the truth in the nastiest possible way.
“NO, I don’t care. Show me pictures of coffins, show me bodies floating in water, play violins and show me skinny people looking sad. I still don’t care… Make no mistake, these migrants are like cockroaches. They might look a bit “Bob Geldof’s Ethiopia circa 1984”, but they are built to survive a nuclear bomb. They are survivors… It’s time to get Australian. Bring on the gunships, force migrants back to their shores and burn the boats.”
It’s worth noting that she compared refugees to cockroaches in terms of how hard it is to get rid of them, rather than in respect of any other qualities that cockroaches have, and she wants gunboats to deter them not to shoot their boats down and drown them. She intended people to misunderstand her, however, and people wanted very much to misunderstand her and did so.
So everyone was happy. Perhaps the narrow area of what is acceptable discourse about immigration has been broadened but that remains to be seen.
Then 700 poor refugees were reported drowned when a boat they were travelling on sank.
The admirable Ed West in the Spectator, who disapproved of Miss Hopkin’s ‘dehumanising’ remarks, makes the point that I should like to make. I could not put it better.
There are just two policies that would stop people drowning: open borders, with assistance from EU navies, or automatically returning all illegal migrants to their homeland. (For example, no one drowns trying to reach Singapore, because there is no point – you just get sent back.)
This is the point. The only point.
Ed West aptly quotes an excellent recent piece in the Spectator by James Bartholomew about the purpose of hatred for the Daily Mail and Ukip.
It’s noticeable how often virtue signalling consists of saying you hate things. It is camouflage. The emphasis on hate distracts from the fact you are really saying how good you are. If you were frank and said, ‘I care about the environment more than most people do’ or ‘I care about the poor more than others’, your vanity and self-aggrandisement would be obvious, as it is with Whole Foods. Anger and outrage disguise your boastfulness.’In fact only stopping taking refugees and sending gunboats to turn boats back will prevent further deaths.
Hating Margaret Thatcher and the Sun performed a similar function in the 1980s, as older readers will recall.
But let’s be very clear. Katie Hopkins, unlike her critics, is offering a proposal to save the refugees’ lives.
Her solution is, of course, the right one. Regrettably, harsh though it may sound, the European Union has urgently to stop accepting refugees from outside Europe and resile from the the 1951 Convention Relating to the Status of Refugees, in order to save refugees’ lives and in order to save Europe from what is in effect an invasion. A British admiral made this point back in 2006. This invasion of refugees is a far bigger threat than Russia. Leaving the UN Convention, which was agreed in an utterly different world, would do more good than renewing Trident.
But are there any politicians brave enough to say this, except the far right? Winston Churchill would have agreed with every word of Katie Hopkins’s piece, but he would nowadays be beyond the pale.
The solution is not necessarily to force the refugees back. We can pay African countries to take them. This is much cheaper than housing them in Europe. It is a principle widely accepted by organisations that take refugees that they are best given refuge in countries close to their own.
We could subsidise Chad or Mali to take Libyans. I suspect that most refugees would prefer to stay in Libya.
If we don’t do something like this, the time will come when people will be moving countries to seek asylum from asylum seekers.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
