Laura a fost dintotdeauna o tânără rebelă. Răspundea mai întâi cu NU la orice întrebare sau rugăminte, dar de fiecare dată zbiera un DA sincer și bine închis în sufletul ei.
Răspunsurile cu puternică negație fuseseră învațate încă de mică, fiind mereu într-o luptă încremenită în necunoașterea motivului, cu mama ei.
Nu s-a întrebat niciodată “De ce?”. Era un fapt cunoscut și cumva acceptat, cel puțin aparent.
Trecând de adolescența și tinerețea înfloritoare de pâna pe la 28 de ani, s-a îndrăgostit de Igor.
Laura și Igor, sacu’ și petecu’, căci așa dă Dumnezeu.
Igor cald, blând, dintr-o familie foarte unită și cel puțin aparent fericită, cât se poate de tradițională din Republica Moldova. Crescut la țară până pe la 14 ani, cu o copilărie Creangă-sciană. 🙂
“Superb!” A zis Laura plină de ironia ce o consacra, când l-a cunoscut.
Doar că ironia ei, s-a transformat în mama ironiei pentru ea în această nouă situație sau.. veți vedea, relație… căci Igor avea ceva-ul care îi lipsea ei cu desăvârșire.
Așa a spus Laura pentru prima dată un DA, parcă smuls ca din cele mai adânci rădăcini, atunci când Igor a invitat-o să vină cu el la o plimbare în parc.
“În parc! Cine ar fi crezut că voi ajunge în parc, unde sunt doar moși și gravide???” În fine, merg în parc.
Avea Igor un fel de putere inexplicabilă asupra Laurei. Era Igor parcă o cheie pentru tot ce ținea draga de Laura bine de tot ascuns.
Un băiat frumos și bălai, cu niște ochi mari și blânzi, dar cu un trup foarte masculin și atrăgător. Sănătos și la propriu, și la figurat. Băiat zdravăn, crescut cu lapte de la țară și roșii din grădină.
“Ăsta are gene bune!” se gândea Laura.
Nu e ca și cum ea nu avea. Și ea era frumoasă, opusul frumuseții lui.
Brunetă, ochi negri și o privire tăioasă. Buzele groase dezvăluiau totuși o boare umedă și caldă de feminitate sensibilă și bună, pe care probabil, Igor, cu simțul lui de băiat simplu, l-a intuit.
Acea plimbare în parc s-a transformat în mai multe plimbări, peste tot, mereu, împreună. Mare iubire! A fost perfect o vreme și cu greu, dar sistematic, reușea Igor să topească ditamai ghețarul în care locuia Laura.
“Prea simplu!” exclamă Laura într-o zi.
Se plictisea Laura într-o zi ploiasă, când Igor era la țară, unde ea nu vroia să meargă niciodată. Realizează brusc cât de libeă se simte fară el și cât chef de viață și de ea are.
Așa a înțeles Laura că Igor nu e chiar ceea ce își dorește… că deh, doar se simțea atât de bine fără el. O constatare înțeleaptă și generatoare de o mulțime de insight-uri freudiene, demne de o dezvoltare personală de luat serios în calcul.
În acea săptămână fără Igor și-a făcut Laura de cap. Ieșit, băut, dansat și tot tacâmu’.
Frumoasă viață! Și viața devenea și mai frumoasă când în club îl revede pe cel de care fusese îndrăgostită toată adolescența, Andrei!
Andrei o văzu acum cu alți ochi. Laura nu mai era fătuca slăbănoagă, retrasă și cu aparat dentar. Era o femeie frumoasă, suplă, cu niște dinți perfecți și cam dezinvoltă față de ceea ce își amintea el despre Laura.
Ea îl văzu la fel ca atunci. Nu știu cât îl plăcea fizic, dar sigur avea o atitudine care o înnebunea.
Igor la țară, cu ochii blânzi și principii sănătoase, Laura – din club, direct în pat cu Andrei.
Desigur că timpul a trecut și Igor se întoarce acasă, la fel cum a trecut și pentru Andrei, care și el se întoarce acasă, dar acasă la el. Iar Laura, ar fi vrut și ea acasă, dar acasă la Andrei!
“De ce pleci? Abia ne-am regăsit!” Îi spuse Laura lui Andrei, plină de o candoare. Candoare pe care nu o avusese niciodată… Căldură și blândețe ce nu au ieșit la suprafață cu căldura lui Igor, dar care s-au încălzit rapid cu răceala lui Andrei!?
“Mă voi întoarce!” Spuse Andrei.
“Când?”
“Nu știu! Cândva! În viața asta sau în următoarea! A mea vei fi mereu, oricum!”
Avea Andrei cuvintele la el, bine împachetate în poleială dramatică.
Drama vieții lui, fără de care totul era cel puțin netrăibil. Cel puțin plictisitor și neinteresant. Andrei nu era deloc un superficial. Dar avea destui bolovani atârnați de gât, mâini și picioare, cât să devină destul de insensibil cu alții, dar extrem de sensibil și focusat pe sine.
Bine punctat, cât să o sclavagizeze pe Laura, roaba lui NU, și acum și a lui Andrei.
Andrei pleacă, probabil pentru totdeauna… cel puțin în viața asta.
Igor se întoarce, și el, tot pentru totdeauna și tot în viața asta… cel puțin așa credea el.
Iar Laura ar pleca și ea. Pentru totdeauna cu Andrei și pentru totdeauna de lângă Igor.
Complicată logică a iubirii. Echilibru dezechilibrat. Căldură rece. Nefericire în fericire și toate opozițiile pământului.
Complicată este potrivirea iubirilor în spațiu și timp… sau nepotrivirea lor.
Într-o astfel de poveste toți par nefericiți. Cel puțin la acest moment!
Chiar și Andrei, care fuge de iubire, căutând mereu o provocare sau o vindecare. Se va plictisi căutând asta sau poate că va întâlni, într-un context perfect, un fel de zeiță care să îl seducă și care să îl facă să uite de bolovani, traume și ego-ul cât casa.
Igorii au, din păcate, mereu de pierdut! De aceea bărbații buni se însoară cu scorpii? Nu am citit cartea, dar am auzit că despre asta vorbește. Se va găsi o doamnă bine care să fie suficient de abilă și toxică încât să știe să pară fericită alături de un Igor, dar care să fie în fapt sau în spate fericită cu un… Andrei. 🙂
Laurele vor învăța lecții importante și, cu puțin noroc, vor găsi o minune de bărbat care nu va fi nici un Andrei, dar nici un Igor.
Laurele au nevoie să se îndrăgostească de cine trebuie ca să rămână acolo și să dea tot ce zace în ele. Care să scoată esenta adevărului din ele, bine ferecat în lanțuri groase de gheață. Care să le iubească la limita dintre duritate și blândețe. Care să le ofere acea libertate consolidată doar de o iubire adevărată.
Laurele au nevoie de bărbați adevărați… care nu sunt nici Igor și nici Andrei. Nu au nimic din nici unul dintre ei. Sunt în ei! Se văd după privire, după pașii hotărâți, după ochii cu câteva riduri în colțuri… așa, cât să le trădeze zâmbetul. Zâmbetul din ochi, nu de pe buze!
Pe cel adevărat îl simți după cum te ține de mână!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
