Nu este suprinzător că Lia Olguța Vasilescu vorbește engleza și franceza ca și cum le-ar fi învățat la fără frecvență de la un chinez care vinde treninguri contrafăcute la ultima tarabă din bazar. Acestea sunt cadrele Partidului: au o competență rară.
Partidul, așadar. Fiul legitim al Partidului Comunist Român. În care abundă analfabeții funcțional. Sărmanii! S-au umplut de doctorate ca vechile dame de lupanar de blenoragie. Ce să facă? Erau la modă.
Partidul! Plin de precupețe care se cred contese. Partidul! În zilele sale bune, ce perspective ne oferă el nouă…
O strânsură de neica-nimeni fără meserie la bază, dar bolnavi de tupeu? O armată solidară cu cei mai proști dintre membrii ei? Calomnii!
Partidul! El ni l-a dat pe inegalabilul Petre Daea, cel care vorbește o română de ceapeu, o limbă din cel mai rafinat lemn, pe care doar câțiva inițiați o pot înțelege și prețui. Cine altcineva, dacă nu Partidul, ar fi putut promova un asemenea splendid exemplar?
Nu e nimic uimitor în perseverența acestor oameni de stat de a se da drept ceea ce nu sunt. Nu sunt ei miniștri? Nu sunt ei parlamentari? Păi, cum?
Și dacă intri acum în Casa Poporului și spui cuvintele: scoateți o foaie de hârtie… Să vezi atunci cum ne transpiră pe sub guși aleșii…
Da, să intri acum în Casa Poporului și să dai o dictare, ceva ușor, ca de clasa I, ultimul semestru… Câți credeți că ar fi în stare să scrie zece rânduri fără să devină subiect de bancuri? Exact.
Ați citit, cumva, demisia în alb din Partid a marelui om politic Victor Viorel Ponta, admirat intelectual român? Să o citiți.
Și dacă mergem noi la Palatul Victoria și, tot așa, îi punem să scoată o foaie de hârtie… Ehe! Abia atunci am putea contempla, grandios, nimicul.
Cum spuneam, ce e de mirare în comportamentul doamnei Vasilescu? Avem vreo noutate? N-avem. Nu e străbătută de nicio urmă de îndoială de sine. Cum, nu știați? Elementarul bun-simț care îți spune să te oprești când se râde de tine pe toate emisferele? S-a abolit. În Partid, bunul-simț e un handicap.
Și frumusețea vine abia acum: când, după neștiință, apare, teribilă, fudulia. Mândria de a nu ști că nu știi.
Exprimată atât de duios de prim-ministrul (deși e mult spus) Grindeanu. Care, în loc să se ia cu mâinile de cap la constatarea resurselor umane de care dispune ditamai cabinetul dumisale, are puterea de a mărturisi că apreciază la adevărata valoare efortul doamnei Vasilescu de a vorbi două zile în două limbi diferite. Da, ați auzit bine.
Partidul! Partidul iubit! Lui trebuie să îi mulțumească atâtea și atâtea valori care, iată, nu mai contenesc să se sacrifice pentru țară.
Uneori ne ajung valorile, săracele, să vorbească în limbi străine, deși nici nu le cunosc.
Ce, nu e înduioșător?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Nepăsarea. Mâine va fi mai rău
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
