Mi-a fost drag de Radu Anton Roman. Mi-a plăcut vorba lui molcomă şi am iubit pasiunea lui pentru simplitate, pentru viaţa frumoasă şi curată. Mi-a fost drag pentru că a scos pe ştergare curate savoarea cuhniilor româneşti şi le-a arătat musafirilor cum ştim noi să petrecem. Când i-am citit cărţile, „Bucate, Vinuri şi Obiceiuri Româneşti. Moldova Atributelor”, fiind printre primele, am încercat să intru în mintea şi în sufletul lui, ca să aflu cum erau oamenii cu care a stat la poveşti şi la vorbe de duh. Nu-i uşor să fii prieten cu românul, fiindcă el are mintea cotlonită şi inima grea, dar te primeşte la masa lui şi te omeneşte aşa cum ştie el mai bine. Iar dacă ai răbdare să-l asculţi şi să-i înveţi obiceiurile, ţi l-ai făcut prieten pe viaţă şi să ştiţi că-i mare lucru.
Dacă Radu Anton Roman ar fi trăit, mi-ar fi plăcut să-i fiu tovarăş de călătorii Crăciun şi să aflu secretul celebrelor „Babe opărite”, un cozonac pe care numai din cărţile lui îl poţi afla, fiindcă gospodinele se lasă greu ademenite să ţi-l spună. Femeile din Moldova spun că reţeta de cozonaci opăriţi, sau babe, cum li se spune în Bucovina, este una dintre cele mai bune, fiindcă nu prea ai cum să greşeşti. Primele sfaturi ni le-au dat Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi şi i-am crezut fiindcă ei, feţe boiereşti, nu puteau pune pe masă decât bucate alese, gustate apoi şi de Radu Anton Roman. Denumirea de babe le vine de la tăvile în care se coc cozonacii, nişte vase din lut special croite ca să iasă cozonacii cu o gaură pe mijloc.
Ca să faci „babe opărite”, ai nevoie făină, lapte, drojdie, ouă, arome şi de multă dragoste pentru cuhnii şi pentru cei care vor gusta din bunătăţi. Din fiecare kilogram de făină cernută şi ţinută la cald cel puţin 12 ore, se opresc câte 100 de grame. Făina astfel separată se opăreşte într-un castron cu lapte clocotit (200 ml la fiecare 100 grame făină) şi se amestecă intens cu o lingură de lemn, ca să nu se formeze cocoloaşe. Separat, drojdia proaspătă (50 de grame la fiecare kilogram de făină) se freacă bine cu o linguriţă de zahăr până când se lichefiază. După ce pasta opărită s-a răcit cât să fie suportabilă pe mână, se pune drojdia şi se lasă la crescut până îşi dublează volumul. Între timp, restul de făină este amestecat cu sare (o linguriţă rasă la kilogram), zahăr pudră (270 grame la kilogram), coajă de lămâie, esenţe de rom, zahăr vanilat sau alte arome preferate. Se separă gălbenuşuri de ou, fără albuş, câte 10-15 pentru fiecare kilogram de făină şi se amestecă în pasta opărită crescută. Se mai lasă 10 minute să crească din nou, apoi se răstoarnă în restul de făină cu zahăr şi se mai adaugă smântână şi lapte cald la frământat, apoi unt topit sau untură (câte 150 grame la kilogramul de făină). Aluatul trebuie frământat cel puţin 45 de minute şi se lasă la crescut cel puţin o oră sau până ce volumul i s-a triplat. Se coace minim 45 de minute în formele unse din belşug cu untură, în cuptor încălzit în prealabil, ca orice cozonac. Pentru ca baba să aibă chip frumos, se unge bine cu ou bătut cu zahăr şi păstrat la cald, apoi se dăruieşte focului. Când sunt gata, babele se scot din cuptor şi să lasă la răcit în formele în care s-au copt. Pare greu? Probabil da, fiindcă altă explicaţie nu am pentru miile de comenzi de cozonac pe care le primesc patiseriile înainte de Crăciun. Sau pentru minunatul Panettone, ruda italiană a babei opărite, care deja şi-a găsit loc pe mesele românilor, de sărbători. O fi bună prăjitura italiană, dar nu are dragostea Babei şi nici aroma poveştilor de viaţă lungă atât de frumos adunate de rostite de Radu Anton Roman.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
