Sărbătoresc bărbatul în fiecare zi

Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, purtându-l viu în mine că o flacără ce-mi aprinde inimă de dimineață în rugăciune și mă pune la locul meu. Femeie în genunchi, cu inima-n cer, în fața lui Dumnezeu.

Săƒrbăƒtoresc bărbatul cunoscându-mi locul în inima și-n lumea lui. Mereu alături de el – în gând, inimă, pas și rugăciune. Săƒrbăƒtoresc bărbatul cu răbdare, ascultare și tăcere până la capăt. Până la capătul pământului merg desculță de mă cheamă.

Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, învățând să fiu că el muncitoare și așteptându-l până dimineață, căci numai el știe ce muncă se ascunde în spatele acelui zâmbet fermecător și câtă durere ascunde confidența lui.

Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, cu drag în inimă și prețuire pentru băƒtrânul care m-a văzut o singură data în viață lui și la a două întâlnire îmi spune că sunt “fata lui din vis” și-mi încălzește inima cu zâmbetul lui de Don Quijote. Nebunul frumos care a zâmbit ani de zile cu inima spre cer într-o celulă pentru neamul său. Săƒrbăƒtoresc acel bătrân bărbat care-mi zâmbește parcă de dincolo de timp. Îmi zâmbește prin el străbunicul și bunicul și toți bătrânii neamului care și ei au fost tineri, și au fost iubiți, și sărbătoriți de femeile lor, care i-au așteptat o viață și ei nu s-au mai întors decât în chip de lumina lină în rugăciune.

Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, fiind “soldata” lui în orice răƒzboi, de-o zi sau de-o viață. Fie că-i vorba doar de frământările și ideile lui.

Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, stând în spatele lui – nu mereu alături. Poate dorește să aibă puțin spațiu să exploreze pământul nou pe care l-a descoperit. Și e așa tânăr, și strălucește așa frumos în fața vieții și viața îl iubește, și lumina lui mă arde uneori. Și eu stau aici, puțin în umbra ta, și aștept să vii acasă. Acasă e mereu în inima lui arsă uneori de lumina lumii. El știe că acasă găsește mereu apa rece ce-i potolește setea.

Sărbăƒtoresc bărbatul când în fața icoanei stând îi ascult pe cei băƒtrâni cântând “Cu noi este Dumnezeu” și da, cu voi este Dumnezeu – voi, cei tineri, care duceți mai departe torța vie a bătrânilor voștri pentru că știți că “exiști în măsură în care iubești și te înalți în măsură în care te jertfești pentru această iubire”. Pentru că Dumnezeu este cu voi, cine să fie împotriva voastră?

Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, cu drag în inimă pentru toate victoriile lui mici sau mari. Pentru toate descoperirile lui care vor schimba destinul a mii de vieți.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, cu admirație pentru îndrăzneala lui de a visă mai sus decât îi permite timpul pe care-l trăiește. Îl sărbăƒtoresc cu admirație pentru cum se ridică deasupra durerilor ce pot străpunge până și inima puternică a unui bărbat. Îl săƒrbăƒtoresc cu admirație pentru sensibilitatea lui cu care iubește florile și porumbeii, prietenii lui. De la ei o fi știind pesemne să se înalțe dimineața așa frumos spre cer cu privirea și inima-n rugăciune.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi în care decide că el e bărbatul și în Rai el a fost primul, să nu uităm. Nu uit și nu discut și la masă nu vorbesc. Nici pe sub masă nu vorbesc. Căci sărbăƒtoresc bărbatul ținând taina lui la mare preț în inimă mea. În inimă mea e parte din comoară lui și acolo scrie: “Nu sunt de vânzare”.

Sărbăƒtoresc bărbatul rugându-mă să se nască mai mulți că el. Să-i fie sămânța bună și roditoare pe pământ binecuvântat, în pace și bună ascultare.

Sărbăƒtoresc bărbatul fiind femeia pe care și-o dorește în fiecare zi. Sau nefiind femeia pe care o dorește, căci dacă azi sunt dorita unuia, mâine pot fi ispita altuia.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, mergând alături de el la pas sau alergând, cu cer senin sau ploaie, desculță sau pregăƒtitムde sărbătoare, călcând pe flori sau pe spini. Nicio cale nu-i grea alături de el, niciun munte nu rămâne necucerit cu el în față. Îl săƒrbăƒtoresc mergând la pas – prin noroi -“soldata” lui de nădejde, spre zile de lumină.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, cu flori la icoană lui cea dragă – Sfinți martiri ce-mi zâmbesc dincolo de viață și de lumina. Lumina zilei scurte de pe pământ care se scurge cu viteză unei lacrimi vărsate în zadar. Săƒrbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi cu lacrimi binecuvântate primite-n dar din sfințenia lui și-a altora că el, ce m-așteaptă zilnic să-mi fac zi din noaptea gândurilor mele de pământ.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, dorindu-l ca pe Adam în Grădină Raiului. Îl săƒrbăƒtoresc și mă întorc în timp până la Eva și-mi dau una peste față și arunc măƒrul departe:”Nu, domnule, nu!” În viață asta nu mai mușc. Din grădină asta nu mai plec.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi și pun viața mea jertfă la picioarele lui. În chip de zâmbet și de inimă caldă și bună.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, fiind femeia pe care și-o dorește în fiecare noapte. Aceea lângă care poate adormi cu credință.

Sărbăƒtoresc bărbatul în fiecare zi, iubindu-l până la capăt. Capătul inimii mele și dincolo de cer și înapoi pe pământ.

Citiţi şi

Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

Eva

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.