Pe 18 aprilie, John McLaughlin ajunge la Sala Palatului din Capitală, alături de trupa lui, 4th Dimension, continuând seria concertelor Jazz Night Out. John McLaughlin nu poate fi încadrat într-un singur gen muzical. Cu peste 50 de ani de explorări și fuzionări, cu unul din cele două premii Grammy câștigat la 76 de ani pentru improvizație în jazz, chitaristul englez e mai vivace ca niciodată, într-o călătorie inițiatică neîncetată. Nu pretinde că știe, dar e acolo să înțeleagă, să se joace, să exploreze, cum a demonstrat-o în toate colaborările cu Miles Davis, Jimi Hendrix, The Rolling Stones, Jeff Beck, Carlos Santana, Jaco Pastorius, Chick Corea.
John McLaughlin sau Mahavishnu
Dar ce a învățat pe drum McLaughlin?
- Prin anii ‘70, când muzicianul a ajuns pentru prima oară în India, a conștientizat expresia „Ritmul Zeilor”. În cultura lor, când marii toboșarii se aud și compun, e ritm dat de zei. „Când auzi Ritmul Zeilor e despre bucurie, într-un fel și despre senzualitate”, spune McLaughlin. „E despre tot ce înseamnă bogăție”. Așa că ritmul (toboșarii și percuția) au fost mereu un aspect important pe albumele lui. 4th Dimension are doi toboșari,dintre care unul cântă și la clape.
- Pe mai multe piese, McLaughlin stabilește un ritm lent pentru unul dintre toboșari și provoacă celălalt toboșar să vină cu un ritm, pe deasupra. În efect se obțin două valuri, unul lung, lent, pe dedesubt, ca un ocean, cum îl vede McLaughlin, căruia îi place efectul stimulant pe care-l are asupra lui, ca muzician. „Am libertatea să mă mișc între lentoarea solidă și fluidă în același timp, care susține totul și ritmul acidulat și vesel de deasupra.”
- Muzica este despre celebrarea vieții, despre realizarea a cât de conectați suntem unii cu ceilalți, chiar dacă nu suntem întotdeauna conștienți de asta, spune chitaristul. „Asta este puterea muzicii pentru mine”. Devine totul spiritual pentru că băieții din 4th Dimension nu sunt doar muzicieni foarte buni, continuă McLaughlin, ci sunt ființe umane care participă cu punctul lor de vedere. „Cu trupa asta, într-o noapte bună, la o înregistrare bună, simt rătăcirea și explorarea în tot și toate.”
- Când urcă pe o scenă, McLaughlin vrea ca publicul să-l ducă în lumile lor, în poveștile lor de viață, în bucuriile și tristețile lor. Iar complicitatea dintre oameni face ca muzica lui să fie bună pentru ei: să iasă la suprafață iubirea, afecțiunea, admirația unii față de alții, abilitatea să călătorească în locurile în care n-au fost. „Eu sunt parte din public când ajung la un concert.
- Muzica are puterea să ne scoată din lumile noastre de zi cu zi și să ne afunde în ritm. Tot rostul muzicii este să găsească o cale de a transcende, spune McLaughlin, să găsim lumea minunată care stă pitită în noi. „Câteodată sunt seri proaste, te lupți cu ignoranța proprie, cu instrumentele, dar asta e bine, te lupți cu ignoranța. Dar mai sunt și serile în care noi muzicienii zburăm. Iar publicul începe să zboare cu noi. Știu asta pentru că mi s-a întâmplat. Când trupa zboară pe scenă, zbor cu ei.”
- Albumul Black Light. Dacă te gândești, lumină neagră nu are niciun sens, spune McLaughlin. „Dar suntem ființe iraționale; ne place să fim raționali câteodată, dar arta e complet irațională pentru că nu înseamnă nimic în afară de ce e. Pentru mine, lumina neagră exprimă felul în care văd imaginile în capul meu, când nu e lumină.”
- Cred că matematicienii, oamenii de știință, astrofizicienii, artiștii, pictorii și muzicienii au nevoie să iubească cu adevărat ce fac. Apoi iubirea realizează conexiunea spre tărâmul în care toate ideile au existat dintotdeauna. Știu că sună SF, dar sunt convins de asta. Când sunt inspirat de-a dreptul, accesez tărâmul. Cât de logică e inspirația, cum poți s-o privești logic? E imposibil.
- Toți oamenii înțeleg muzica, chiar dacă vorbesc limbi diferite, spune muzicianul. Pot fi confuzați de o anumită formă a ei, dar înțeleg repede. „Cred că e o mare greșeală să subestimezi capacitatea unei persoane simple de a aprecia muzica la un nivel profund. Poate unii dintre noi nu am fost expuși la gânduri profunde, dar avem nevoie să fim expuși la muzică care să fi stârnit ceva în noi, orice, deși sunt convins că muzica e o forță a binelui, fie că aduce bucurie sau lacrimi. E ok și asta.”
- Da, sunt nopți în care nici McLaughlin nu poate dormi, în care ajunge la capătul unui concert leșinat de oboseală. Dar toată energia și-o trage, la 77 de ani, tot de pe scenă. „De multe ori am intrat pe scenă obosit și am ieșit de acolo mult mai energizat. Cine poate să-mi explice și mie asta? Dacă iubești ce faci, cred că e toată energia acolo.”
- Muzicienii pot avea viață lungă, explică chitaristul, nu sunt ca atleții, deși e vorba și de fizic într-un anume punct. „Nici eu nu știu cât voi mai putea continua, voi ști când nu voi mai putea și atunci voi spune la revedere și mulțumesc, pentru că mi-am tras atât de multe din muzică. N-o să pot plăti datoria asta niciodată.”
Accesul publicului se face începând cu ora 19:00.
Biletele se găsesc în format electronic pe www.iabilet.ro și în rețeaua fizică iabilet.ro/retea: în toată țara. din magazinele Flanco, Librăriile Cărturești, magazinul Muzica, de la stand-ul de bilete de la Metrou Unirii 1 (lângă casa de bilete Metrorex), din magazinele UMAN, Senia și IQ BOX, din agențiile Perfect Tour, de la Hard Rock Cafe, Berăria H, Cafe Deko, Club Quantic, Club Vintage și Expirat Halele Carol (între orele 18:00-22:00 (în zilele de funcționare)) și de pe cele 1500 Stații de Plată SelfPay.
Online pe www.iabilet.ro, puteți plati cu cardul prin Paypal, pe factura Vodafone sau Orange cu plata la sfârșitul lunii sau ramburs cu plata cash prin FanCurier oriunde în țară.
Detalii pe www.twinarts.ro
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
