“Sărățele, mici și bere” ar putea fi titlul unei emisiuni culinare de vară. Include trei dintre preferințele culinare estivale ale românilor, nici nu-i nevoie de un sondaj ori de statistici. Primele două stimulează consumul celei de-a treia, preferabil rece ca gheața și cu guleraș subțire de spumă.
Pe cine ai întreba unde se găsesc în orașul lui cei mai buni mici, ai primi imediat câteva recomandări, dar sigur nu multe. În fiecare urbe există un loc unde se mănâncă cei mai buni mici. În București, sunt 2-3 care concurează constant pentru acest titlu: Casa Doina, Carul cu bere și mai era locul numit La Cocoșatu’. Ultimul și-a pierdut din faimă odată cu moartea celui care i-a adus-o. Nu știu dacă vreodată v-a dat prin gând să vă apucați să faceți acasă aceste delicii, dar există câteva retete mici care te ghidează spre reușită.
Micii cei mai buni
Sigur ați auzit de Păstorel Teodoreanu, avocat, scriitor, gastronom, oenolog, care avea și el o rețetă de mititei ce suna cam așa:
„Carne de vită de la ceafă sau de la coadă, sau pulpa – capacul. La 1 kg de carne, ¼ seu gros și curățat de piele. Carnea, împreună cu seul, se trece de două ori prin mașina de tocat. Se adaugă în carne miez de franzelă (de mărimea unei lămâi), muiat în mujdei de usturoi, sare, o linguriță de mirodenii: enibahar, chimen (dacă vrei), piper și o jumătate linguriță bicarbonat. Frămânți, până se face o pastă omogenă. Uzi cu apă un fund de lemn și palmele. Sucești câte o bucată pe masă până obții forma cilindrică știută. Tai în bucăți potrivite și-i așezi umezi pe-o farfurie. Îi pui la rece câteva ore. Pui grătarul încins, pe care ai așezat un rând de mititei, la foc moale. Cât stau la foc, îi învârtești mereu, până se întăresc. După ce s-au prăjit o serie, se servesc în vas acoperit și încălzit (altfel se sleiesc din cauza seului). În timp ce se consumă o serie, se pune la foc seria următoare. Prăjirea trebuie să se facă încet, ca să nu se pripească la exterior, rămânând cruzi la mijloc”.
Posibil să fi udat și voi tastatura, dar acesta este efectul… 🙂 Poate încercați și ne povestiți apoi. Sau poate încercați sărățele după rețeta mea.
Sărățele fițoase
Sunt zeci de rețete, având în comun doar felul în care prepari aluat saratele la robot. În rest, ingredientele pot fi foarte diferite. Și am să vă spun ce sărățele fac eu. Cu precizarea că vă vor plăcea doar dacă iubiți brânzeturile cu mucegai… cam mirositoare și sunteți dispuse să le sacrificați în acest fel în loc să le mâncați cum sunt ele la un pahar cu vin roșu. 🙂
Deci: orice resturi de brânzeturi aveți prin frigider (de capră, camembert, brie, regina blue, roquefort, bleus d’Auvergne) le cântăriți, mai puneți unt cam o treime din cât sunt ele, 1 ou întreg (cam pentru 300 g), adăugați făină cât cere aluatul ca să poată fi întins ușor în foaie de jumătate de cm. brânzeturile, untul și oul le omogenizați cu un blender din pricina învelișului mai dur. nu mai puneți sare, deși le cheamă sărățele, pentru că are brânza destulă. sau puneți după gust. aluatul va fi gata, la robot, când se adună ca o minge. o împărțiți în două, întindeți foi subțiri între două bucăți de hârtie de copt de mărimea tăvii cu ajutorul rolei pentru pizza (cea cu două capete, ca două sucitoare mici) se lucrează mai ușor cu ea. eu bag un pic la congelator foaia ca să o pot tăia ușor în lungime de grosime cât mai mică după ce am uns-o cu ou. se coace în 15-20 minute la 180-200C. nu vă mai spun cât sunt de fine și de bune. merg bine cu vin, dar nici cu berea nu se ceartă. cu berea albă, nefiltrată. încercați. 🙂
Citiţi şi
Rețetă pentru cea mai gustoasă caracatiță la grătar
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
