Am tot amânat articolul “My Week with Marilyn” pentru că nu m-am putut hotărî dacă să îți povestesc pur si simplu filmul dedicat lui Marilyn Monroe, a cărui premieră în UK a fost vinerea trecută, sau să încep prin a-ți vorbi despre copilul Norma Jeane, despre sex symbolul Marilyn Monroe sau despre femeia în care cele două s-au luptat pentru 36 de ani ducând la un sfârsit tragic şi încă învăluit în mister.
Mărturisesc că nu am fost niciodată un fan înfocat al blondei şi prin urmare tot ce ştiam despre ea venea din câteva filme văzute sau din bucăți de presă peste care am dat ocazional. Nu am citit biografii, nu am văzut documentare şi, sincer, nu m-a impresionat sau poate nu am vrut să mă impresioneze pentru că mi s-a părut întotdeauna exact stereotipul de femeie despre care mama îmi spusese “aşa NU!” O vedeam bineînțeles ca pe o zeiță extraordinar de frumoasă, în roluri care i se potriveau ca o mănuşă, o divă care ştia exact cum să zâmbească, să clipească, să roşească pentru cameră… dar atât. Asociam totul cu o personalitate frivolă şi o superficialitate dusă la extrem, împachetate în cea mai celebră femeie de pe planetă.
Urmărindu-o însă pe Michelle Williams încercând să o interpreteze în “Săptămâna mea cu Marilyn”, am înțeles de ce nimeni, niciodată, nu va putea să fie Miss Monroe şi de ce până acum Hollywood nu a încercat să recreeze povestea vieții ei. Să o interpretezi pe Marilyn trebuie să fie o provocare incrediblă pentru orice actriță pentru că sunt atâția care îți vor analiza fiecare gest, care vor încerca să-ți desfiinţeze munca, nu din răutate, dar din disperarea de a o mai vedea măcar o dată pe starleta anilor ’50 pe ecrane. Văduva lui Heath Ledger (actorul cu care are o fetiță), cunoscută pentru roluri în serialul Dawson’s Creek sau filme ca Shutter Island, Blue Valentine, Brokeback Mountain, merită un Oscar pentru rolul lui Marilyn. Este absolut superbă cu buclele blonde, alunița de pe obrazul stâng şi buzele roşii, dar tocmai asta m-a făcut să înțeleg că dincolo de fizic, Marilyn era mult, mult mai mult.
După cum a spus de curând reziorul filmului, Simon Curtis, problema cu Michelle Williams vine din faptul că ea este o actriță incredibil de serioasă, care s-a forțat să se distreze puțin pe platourile de flimare, pe când Marilyn a fost o femeie copilăroasă, plină de umor si sex appeal care ar fi dat orice să fie luată în serios. Şi poate că întreg comportamentul complet anti oricăror valori “feministe” din fața camerelor (fie ele de filmat sau cele ascunse de paparazzi) chiar a fost o expresie a unei inocențe pe care o credeam posibilă doar în poveştile cu zâne. În jurul acestei inocențe se învârte şi “My Week with Marilyn”.
Filmul o urmăreşte începând din 1956, când Marilyn a venit prima dată în Anglia pentru a filma The Prince and the Showgirl cu Sir Laurence Olivier şi în acelaşi timp pentru a-şi petrece luna de miere cu Arthur Miller. Monroe, adevărat moviestar, şi Olivier, actor desăvârşit de teatru, nu s-au înțeles deloc pe platouri din cauza celor două metode total diferite de lucru. Certurile lor au dus la o tensiune extremă în timpul filmărilor pe care Marilyn o asocia permanent cu o prestație proastă din partea ei, crescând şi mai mult nesiguranța pe care o avea legată de talentul său. În studio l-a cunoscut pe tânărul Colin Clark, pe atunci doar un asistent fără experiență care îşi croia drumul în industrie, dar care era fascinat de simbolul american. El a văzut, dincolo de masca Marilyn, sufletul Normei, el i-a fost singurul “aliat” în countryside-ul englezesc pentru a scăpa de presiunea hollywoodiană şi de stresul de pe platou, cu el a fugit din Anglia în urma unei discuții aprinse cu Arthur Miller.
La 30 de ani de la terminarea filmărilor, Colin Clark, ajuns mare scriitor englez si celebru scenarist la BBC, a publicat “The Prince, the Showgirl and Me”, jurnalul pe care l-a ținut pe întreaga perioadă în care a lucrat la film. Din el lipsea exact o săptămână… Acum, aceasta a fost adăugată în poveste. Pe lângă Michelle Williams, producția este invadată de actori celebri ca tânărul Eddie Redmayne (Colin), legendarul Kenneth Branagh (Laurence Olivier), Dame Judi Dench, Emma Watson (în primul rol după Harry Potter), Dominic Cooper sau Julia Ormond. Toți joacă extraordinar şi marchează puternic rolul diverselor persoane şi personalități atât din viața profesională cât şi cea sentimentală a simbolului american, fie el Marilyn Monroe sau oricare alt nume consacrat.
În ciuda pasajelor în care sunt menționate depresiile, calmantele sau părțile negative din viața de star de cinema, filmul este unul foarte relaxant, amuzant, care te cucereste din primele scene. Deşi producătorii au insistat foarte mult pe aspectul comic, încercând poate să se apropie de producțiile care au consacrat-o pe Marilyn, mi s-a părut foarte greu să detaşezi pelicula de simbolul Monroe şi de viața tumultoasă pe care a avut-o. Îți recomand fără rezerve filmul, poate şi pentru că în fiecare dintre noi că există un pic de Marilyn, o fărâmă de suflet care ştie că dincolo de renume, de succesul profesional, de aspectul fizic şi de independeța financiară, fără dragoste, apreciere şi cineva cu care să le împărțim suntem “un nimeni”.
P.S. Poate vreţi să ascultați şi ultimul interviu pe care l-a dat revistei Life cu câteva săptămâni înainte de moartea sa.
Citiţi şi
Cum să-ţi fie ruşine în public la braţul lui Marilyn Monroe?
MM – un copil nefericit născut de 1 iunie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
