Săptămâna de lucru de patru ore (nu e glumă)

Cine n-a visat ca, după 15 ani de şcoală sau chiar mai mulţi, să înceapă viaţa cu măcar tot atâţia ani de pensie? Şi, cât e tânăr, să călătorească, să facă toate nebuniile şi abia după, mai înţelept, să se apuce de muncă.

Bun, ştim deja că asta nu se poate, dar e oare posibil să îţi (re)organizezi viaţa astfel încât să nu treci decât foarte scurt sau deloc prin “de la 9, la (cel puţin) 5” şi să ajungi treptat la săptămâna de lucru de patru ore? Şi în rest să-ţi petreci timpul făcând doar ceea ce-ţi doreşti? E posibil să trăieşti cât eşti încă tânăr experienţele pe care ţi le-ai imaginat rezervate doar milionarilor sexagenari? Timothy Ferriss e dovada că se poate!

Noii bogaţi sunt, după Ferriss, oamenii care au curajul să-şi schimbe viaţa ca să câştige timp şi mobilitate pentru a-şi trăi pasiunile. Bănuiesc că sunt totuşi nişte condiţii preliminare, de genul, să fii isteţ, inventiv, creativ, să ai suficient sânge în instalaţie (i.e. o doză potrivită de nebunie) şi, fireşte, să ai visuri, proiecte, dorinţe care nu merită lăsate să aştepte sine die. Pentru că majoritatea dintre noi fie am făcut deja, fie vom face toată viaţa ceva ce nu ne place doar în ideea că lucrurile se vor îmbunătăţi cu timpul. Dar, din nefericire, sunt prea mulţi cei care pot confirma că nu aşa se întâmplă.

Aşadar, pentru acest tip de nou îmbogăţit, timpul, şi nu banii, ocupă primul loc în topul priorităţilor. Şi, din start, sunt mai bogaţi şi mai liberi decât ceilalţi, iar acesta poate fi începutul unei vieţi de belfer.

Ce-ar trebui deci să faci ca să ajungi la săptămâna de lucru de 4 ore.

• să cauţi libertatea (cred că toţi o dorim şi o căutăm, deci prima condiţie e uşor de îndeplinit)
• să fii proprietar şi nu angajat sau patron (nici asta nu ar fi o piedică şi între 25 şi 30 ani cred că e primul moment prielnic)
• să-i faci pe alţii să lucreze în locul tău prin externalizare (pasul acesta vine în mod natural, dacă cel de dinainte ţi-a ieşit)
• să obţii maximum de efect cu minimum de efort (principiul Pareto 80/20) (s-ar putea să-ţi ia ceva timp, dar MERITĂ)
• să urmăreşti în primul rând veniturile pasive sigure (duh!)
• să-ţi iei cu regularitate mini-vacanţe (de mare bun simţ acest pas)
• să-ţi defineşti clar visurile (cred că acesta e de fapt primul pas)
• să devii ceea ce visezi (DONE DEAL*! )

*DEAL este şi acronimul de la cele patru capitole ale cărţii: Definition – să-ţi dai seama ce vrei, să-ţi depăşeşti fricile, să studiezi aşteptările trecute ale societăţii şi să apreciezi cât te va costa să ajungi unde vrei; Elimination – să te concentrezi asupra sarcinilor care îţi aduc majoritatea beneficiilor (regula 80/20) şi să limitezi timpul destinat îndeplinirii lor, ţinând cont de legea lui Parkinson ; Automation – să creezi o sursă durabilă şi automată de venit şi Liberation – ultima etapă, după automatizarea cu succes a stilului de viaţă, când se ajunge la eliberarea de constrângerile unui loc geografic şi ale unui job. Dacă eşti angajat, ordinea etapelor va fi DELA.

Întrebarea e ce fel de antreprenor ai putea deveni ca să obţii acele venituri pasive fără să investeşti în bunuri imobile? Ai ghicit: pe online! Poţi fi oriunde pe glob, acces la internet să ai, şi colaboratorii tăi, la fel.

Iată acum câteva sfaturi de bun simţ ale cuiva care has been there & has done that. Şi cu ce succes!

• Consideră pensia ca cea mai proastă alternativă pentru a face ceea ce îţi doreşti. Unii oameni ajung atât de plictisiţi  la vârsta pensionării, încât se întorc după câteva luni la muncă. Nu e clar că de visele lor s-a ales praful de atâta aşteptare?
• Munceşte dintr-o zi numai atât timp cât eşti eficient. Când eşti productiv, eşti şi mulţumit de tine.  Aici ar mai trebui adăugat că:  1. bine, bine, dar ca să ajungi la eficienţă, care înseamnă să atingi un obiectiv cu cele mai scăzute costuri financiare şi de timp, trebuie mai întâi să fii eficace – adică să ajungi să faci exact ceea ce trebuie. Deci e musai să identifici precis obiectivele; şi 2. să nu descurajezi dacă este recompensat stilul “permanent ocupat cu lucruri fără importanţă” iar cei care lucrează inteligent sunt criticaţi.
• Fă eforturi numai pentru lucrurile cele mai importante. Noi zicem nu te pierde în amănunte. Tot aia!
• Acţionează ACUM, momentul ideal nu vine niciodată. Nu seamănă cu nu lăsa pe mâine ce poţi face azi?
• Nu cere permisiunea, mai bine cere, după, scuze. Cum, necum, nu facem ceea am avea chef, mai ales de teama că nu le-ar plăcea celor din jurul nostru. Dar dacă facem doar ce le place lor, ce medalie sau soclu ne aşteaptă la sfîrşitul zilei?
• Concentrează-te pe punctele tale forte, antrenează-le şi delegă acţiunile la care eşti mai slab. Tot o chestiune de inteligenţă, zic. Cine crede că le poate face bine pe toate şi că este de neînlocuit, să facă o plimbare printr-un cimitir. E plin de oameni care au crezut că fără ei lumea se va opri în loc.  
• Foloseşte eficace şi inteligent timpul liber, limitând divertismentele şi lucrurile care nu te duc nicăieri. Oh, da!
• Banii nu  sunt singura cale. Muncind mai mult, posibil să faci mai mulţi bani, dar nu vei fi în mod necesar şi mai fericit.
• Nu venitul anual trebuie să fie instrumentul de evaluare, ci preţul pe oră.  Acesta este modul cel mai bun de evaluare a veniturilor tale.
• Descotoroseşte-te de cei care te critică distructiv şi păstrează-i aproape pe cei care te ajută şi îţi sporesc încrederea în tine şi respectul faţă de tine. De ce oare întotdeauna primii sunt mai mulţi?

N-am putut decât să citesc pe sărite cartea pe net, dar profilul lui Timothy este cu adevărat impresionant. Aproape că îţi vine să spui aşa ceva nu există! Ei, bine, chiar există şi are o mulţime de tineri, majoritatea bloggeri, care îi calcă pe urme. Iată câţiva: David Walsh, Sean Ogle, Corbett, Pat Flynn. O încântare şi credeţi-mă, un imbold să te apuci de treabă. Fiecare are o poveste care poate deveni şi a ta ori a copiilor tăi. Curaj!

P.S. “Lucrând mai puţin înseamnă de multe ori să lucrezi mai bine. În Ţările Nordice se lucrează cele mai puţine ore şi au cele mai competitive economii din lume. În loc să stai la birou ore în şir numai de dragul de-a sta la birou, pleacă atunci când îţi termini treaba. Fă pauze în timpul zilei. Prânzul nu este pentru incompetenţi.” Carl Honoré, jurnalist şi autorul best seller-ului In praise for slow, tradus şi în română sub titlul Elogiul lentorii.

Citiţi şi

Dieta Tim Ferriss: cum slăbești cu dieta „slow carb”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.