Orașul din Piemont este unul dintre cele mai subestimate din Europa.
Torino nu apare pe lista scurtă a nimănui. Cine se gândește să-și pună viața o săptămână pe pauză și să plece undeva în Europa nu se gândește la Torino. Poate la Istanbul, la Roma, la Florența, la Milano, la Napoli, la Paris, la Praga, la Viena, la Budapesta, la Berlin, la Amsterdam, la Lisabona, la Barcelona sau, cel mult, la Madrid. Dar nu la Torino. E o greșeală.
Eu sunt călător în jurul lumii, într-un tur care nu se va sfârși decât la moartea mea sau poate nici atunci, un turneu nesfârșit, ca al lui Bob Dylan, și tot am avut nevoie de șaisprezece ani ca să ajung la Torino. Mi-am îndreptat greșeala și sunt gata să depun mărturie.
Torino este un oraș superb, rafinat, cu o arhitectură barocă spectaculoasă, plin de istorie și palate și muzee (dacă sunteți pasionați de Egiptul de odinioară, la Torino trebuie să veniți, asta dacă nu mergeți direct la Cairo).
Un oraș ca în filmele de cinema
Torino are parcuri, are Alpii la o întindere de deget în zare, are biserici (ați auzit, desigur, de Giulgiul din Torino) și mai are și un Muzeu Național al Cinematografiei care, dacă ești îndrăgostit de cinematograful italian, ca mine, e o anexă a paradisului.
Râul Po nu e faimos, nu e Tamisa – și asta e bine. Căci Torino nu e cotropit de turiști. De fapt, nici nu e un oraș pentru turiști. E un oraș pentru călători, pentru cei care își iau răgazul să vadă cum curge viața prin venele bătrânului oraș (au universitate din 1404!).
Desigur, Torino înseamnă și fotbal. Dar știi asta deja, dacă ești fan Juventus (e mai puțin probabil să simpatizezi pe AC Torino, dar asta doar pentru că te-ai născut mai recent, cândva AC Torino era un nume enorm în Italia și în Europa).
Și mai înseamnă Torino și mâncare bună, vinuri. Și ciocolată, multă ciocolată, munți de ciocolată. Torino e aproape de Elveția și de Franța, iar influențele culturale, în combinație cu fondul italian, au dat un rezultat grozav. Și este și cel mai curat dintre orașele mari ale Italiei. Este curat și este frumos și orașul își caută identitatea prin sport (au fost Jocuri Olimpice de iarnă în 2006 la Torino, iar acum orașul pune preț pe turneul de tenis).
Foto Shutterstock
Torino nu e pentru cei care vor să bifeze obiective turistice, e pentru cei care vor să respire aerul proaspăt al unui oraș înnebunitor.
Acolo unde a înnebunit Nietzsche
Torino este chiar orașul unde a înnebunit Nietzsche (care era înțelept și nu întâmplător ajunsese aici). Era iarnă și atunci, începutul de ianuarie al anului 1889. În Piața San Carlo a văzut un căruțaș care își bătea calul și s-a prăbușit de gâtul calului, strigându-i: Te înțeleg! Te înțeleg!
Și așa l-au scos pe Nietzsche dintre oameni, dar acesta este orașul în care a fost pentru ultima oară zdravăn. La casa unde a locuit cu chirie este astăzi o placă memorială. În fața casei era parcat un Ferrari pe un loc pentru persoane cu dizabilități. Pe locul unde a înnebunit Nietzsche se înalță astăzi o prăvălie Hermes. Stătea central Nietzsche.
Și mai este și cafeaua. Cea mai cunoscută cafea a italienilor s-a născut la Torino. Și cred că deocamdată ați aflat destule.
Atât vă mai spun: Torino este un oraș de care te îndrăgostești ușor și pe care nu-l mai uiți niciodată. Fericiți cei ce vor ajunge aici.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur, Roma, Budapesta și vederile din Rodos, Atena, Tenerife și Polonia.
Citiţi şi
15 ianuarie, cea mai deprimantă zi din 2024. Pe bune?
Un bărbat îndrăgostit cu ciocolată, vă rog!
Gustă noua Milka, mai tandră ca oricând
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
