Acum zece ani am fost în Catania și, fiind binecuvântat și ocrotit de sfântul călătorilor, chiar și la Siracusa. Sicilia mi s-a părut, evident, cel mai frumos loc din lume. M-am născut cu dor de ducă și rareori îmi pare rău că părăsesc un anumit loc. Dar din Sicilia mi-a părut rău că a trebuit să plec. Așa că, deși târziu, m-am întors și m-am stabilit, pentru o vreme, la Palermo (în care mai ajunsesem și în 2018).
Frumusețea Siciliei stă în contraste. Palate decăzute, noblețe ruinată și popor învățat să rabde și să viseze departe.
Vremea minunată din “Ghepardul” s-a dus, dar nu fără să lase urme. Timpurile de aur și sânge ale Mafiei au rămas și ele într-un trecut-rană. Sicilia e ceva mai mult. Ce?
Când Dumnezeu nu s-a grăbit
În primul rând, când a făcut Sicilia, bunul Dumnezeu a lucrat pe îndelete, nu la repezeală. A rânduit bine mările și munții și a turnat suflet în oameni. Sărăcia, mizeria dau, precum se știe, umanității o formă misterioasă de strălucire. Sicilia, din care sărăcia, mizeria n-au lipsit vreodată, este de aceea orbitoare.
Palermo, când baroc, când ruină, când Africa, când paradis, e unul dintre acele locuri în care frumusețea e risipită la fiecare pas. Sicilienii nu o mai văd, trec pe lângă ea indiferenți, grăbiți, în traficul lor infernal, sordid și inuman, sau cu pasul leneș al felinelor născute sub soare.
E frumos la Palermo, frumos ca Siracusa. Iar la Siracusa e frumos ca-n filmul de cinema Malena, cu mereu tânăra, mereu încântătoarea Monica Bellucci, femeia formelor perfecte.
Omagiu filmelor de cinema, omagiu sicilienilor
Și dacă tot am ajuns la filme de cinema, cel mai frumos dintre toate, Cinema Paradiso, este desigur făcut tot de un sicilian în Sicilia. E turnat la Palazzo Adriano și la Cefalù. Nicăieri nu e marea mai melancolică decât la Cefalù, unde valurile cântă cântece de despărțire și dragoste. Dacă poeților li s-ar cuveni o insulă numai a lor, insula aceea ar trebui să fie Sicilia.
Și mai este Bagheria, unde s-a născut Tornatore, care ne-a dăruit paradisul filmelor de cinema. Iar Tornatore a luat și Bagheria nașterii sale (oraș vizitat cândva de Goethe însuși) și a făcut din ea un alt film: Baarìa. Nu a mai luat Premiul Oscar, dar asta doar pentru că membrii Academiei în ultimii treizeci de ani și-au pierdut discernământul.
Sicilienii nu sunt cei mai rafinați, cei mai onești și nici măcar cei mai liberi oameni din lume. Dar lumea în care își trec zilele este salvată de toată această frumusețe, care primăvara e purtată de vânturi necruțătoare și vara se topește și cade ca o lavă binecuvântată peste oameni.
Vă dau această știre: spre deosebire de mulți dintre contemporanii lor, sicilienii sunt vii.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, și vederile din Rodos și Atena.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Catedrala din Palermo
Via Mandralisca Cefalù
primăvara în Sicilia ©Filippo Barbaria
mai multe fotografii, aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Călătoriile mele, de la Bari la Alicante
Povestea pantofilor portocalii
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
