Astăzi călătorim în Genova și împrejurimi.
Am mai fost în Liguria și am văzut că e bine (în La Spezia și în două dintre cele cinci sate din Cinque Terre). Așa că am luat calea Genovei, locul de unde a plecat în istorie Columb.
Genova e un oraș-port, ceea ce îl plasează la jumătatea distanței dintre pământ și paradis. Până la cer mai e un pas.
Cândva, portul i-a adus bogăție și glorie și astăzi încă ține orașul în viață. Iar viața la Genova e încă frumoasă. Banala frumusețe a vieții în nesfârșita vară italiană, firește.
La Genova puteți să vizitați magnificul port antic, palate ducale, un acvariu gigantesc, muzee formidabile (Muzeul Mării) sau casele unor mari artiști (recomand casa cantautorului Fabrizio de André).
La un moment dat veți simți însă ceea ce simt toți genovezii: dorința de a pleca pe mare. Așa că veți pleca pe mare și veți ajunge la Portofino (vă veți găsi, poate, ca Dalida, iubirea în Portofino). Dar nu vă veți opri nici acolo.
Veți merge mai departe către Cinque Terre. Iar primul dintre sate va fi Monterosso al Mare. Aici vă veți odihni ca un pescăruș după un zbor și apoi veți merge și mai departe pe apele Liguriei.
După o vreme, însă, vă veți întoarce în Genova. La Genova te întorci așa cum te întorci la o primă iubire – e o lege a firii, nu e bine să i te opui.
Genova nu e Florența, nu e Torino, nu e nici măcar Milano, nu e Napoli și nici Roma nu e. Fără să fie nimic din toate acestea, Genova e un oraș-port-poezie. Mergeți îndelung pe străzile sale, până veți găsi Via Garibaldi, și ea cea mai frumoasă stradă din lume.
Palazzo Bianco e Palazzo Rosso – foto Comune di Genova
Palazzo Lomellino
Plajele din Genova nu sunt încântătoare, soarele va vrea să te ucidă, oamenii trăiesc având în mâini pahare cu vin, femeile poartă fustele deasupra genunchilor, bătrânii plimbă câini șchiopi și uite așa, la urma urmei, viața e îndurabilă.
Dacă vă grăbiți, încă puteți să vedeți o capodoperă de-a lui Van Gogh la Palatul Ducal, puteți să vedeți și o expoziție Man Ray și mai ales o expoziție cu fotografiile Letiziei Battaglia.
Doamna Battagalia a murit anul trecut, în primăvară, la optzeci și șapte de ani. Ea este una dintre eroinele mele, invincibilele mele eroine, o fotografă care a documentat consecințele Mafiei în Sicilia.
Era din Palermo doamna Battaglia, dar faima ei s-a întins peste toată Italia, cu puterea pe care obișnuia să o aibă cândva adevărul.
Fotografiile ei cu fetițe cu baloane și pâini pe jumătate mâncate, cu băieți jucându-se de-a criminalii cu pistoale adevărate, cu oameni ai legii asasinați, legănați în bălți de sânge, și cu văduve devastate de durere – toate au în ele ceva atât de omenesc, încât te cutremuri gândindu-te că există, iată, splendoare și în orori.
La Genova trebuie să mergi când ești tânăr și nemuritor sau, mai târziu, când ai trăit ce era de trăit și ești pregătit să îți iei adio de la viață. Până la cer mai e, cum spuneam, un singur pas.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur, Roma, Budapesta, Sofia, Torino, Andaluzia , Istanbul, Toscana și Liguria, Sicilia Orientală și vederile din Rodos, Atena și Polonia.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Salutări din Toscana și Liguria
Un roadtrip cu mult soare pe Coasta de Azur
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
