Veneția s-a întors la viață și este, de asemenea, cel mai frumos loc de pe pământ.
Așa cum v-am anunțat când v-am transmis salutări din Paris (Salutări din Paris), următoarea mea destinație, în căutarea frumuseții, a fost Veneția.
Am început toamna la Napoli (Salutări de la Napoli), iar redescoperirea Italiei, țara mea preferată, a venit ca o oază în deșert. Italia e, mereu va fi, renaștere.
Frumos e în octombrie la Veneția!
Am mers la Veneția să văd dacă Veneția e frumoasă și în octombrie. Știam deja: frumos e în septembrie la Veneția!, ca în piesa lui Mazilu. Dar și în octombrie tot frumos e.
Sunt gata să depun mărturie. Am văzut Veneția în toate anotimpurile – și mereu e frumos la Veneția. Frumos și trist.
Veneția e orașul european cel mai aproape de adevărul ultim al naturii umane: moartea.
Nu întâmplător Veneția ne-a dat „Moarte la Veneția” sau „Anonimul venețian” (copleșitor film de cinema!). Shakespeare, geniu fiind, știa asta încă de la 1598, de la “Neguțătorul din Veneția”.
Dmitri Kasterine, Running man, Venice, 1962
Ce nu a văzut Papa Al
Și mai e ceva: acum vreo 12 ani am scris despre supraviețuitorii unei catastrofe petrecute pe mare în anii ’70 (Tragedia navei “Independența”). O navă românească a luat foc, au fost doar trei oameni care au scăpat cu viață. Unul dintre ei mi-a povestit despre Papa Al.
Papa Al a fost un mare marinar care a văzut toată lumea. Aproape toată.
Se făcuse navigator fiindcă voia să ajungă la Veneția. Auzise el, fiind copil, că acolo e cel mai frumos, că pur & simplu acolo se găsește frumusețea.
Și umblase Papa Al pe mări și oceane zeci de ani, dar la Veneția el nu a ajuns niciodată.
Fiecare are un motiv ca să ajungă la Veneția, cum fiecare are o Veneție personală. Al meu acesta e: vreau să văd, iar & iar & iar, ceea ce Papa Al nu a văzut niciodată.
Frumusețea, așadar. Și mai exact: marea frumusețe.
Încă o dată: la Veneția totul e frumos – chiar și căderea. Am revăzut vechiul ghetou ebraic din Veneția, am revăzut clădirea în care a lucrat Rousseau la o ambasadă a Genevei, în secolul XVII, am revăzut, desigur, Piața San Marco și Canal Grande.
Viața chiar e în altă parte
Veneția se scufundă – e un adevăr groaznic & cunoscut. Deocamdată, însă, viața. Căci la Veneția s-a întors viața, în toată splendoarea ei, în timp ce România se încăpățânează să rămână blocată în același timp în 2020, tranziție, comunism, evul mediu timpuriu și comuna primitivă.
Și, între timp, viața ne trece. E, de aceea, timpul să ne deșteptăm, așa cum zadarnic ne tot cere și imnul nostru național.
Uite că o scriu și eu, ca o ultimă speranță, încă o dată, și de la Veneția: deșteaptă-te, române!
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
