România, început de an, sfârșit de lume: unde ne aflăm? Și de ce?
Nicio surpriză, spitalele românești rămân ce erau și până acum: un preludiu la morgă. Doar că acum se moare și mai urât și altfel se plătește prețul cancerului corupției, prețul cancerului prostiei: trebuie să arzi de viu înainte, pe rugul indiferenței românești.
Și, de fapt, are dreptate Arafat eternul: revoltă e în capul unei minorități. Majoritatea e cotropită de o groaznică durere jos. Marele ars ar trebui să ne țină loc de stemă.
Președintele țării rămâne și el ce era: un inadecvat, un mecanism care repetă fraze prefabricate, incapabil de emoțiile oamenilor.
Rezumat: țara arde și președintele se duce la vale pe schiuri, ca bolovanul. Din fericire asta se va mai întâmpla doar pentru o peroadă, apoi se va duce liniștit să-și lucreze tricepșii în binemeritata uitare care se va așterne peste această epocă strâmbă, poleită cu aurul fals al vorbelor goale.
O epocă din care, la urma urmei, rămân doar gargara strălucitoare a lucrului bine făcut și gargara cealaltă, cu România educată.
Și Biserica Ortodoxă Română rămâne și ea ce era. Un bebeluș este ucis sub taina botezului, așa a vrut Dumnezeu, bine măcar că a murit botezat, s-a dus din cristelniță direct în rai.
Imaginarul românesc astăzi: clanuri mafiote (ieri Pian, astăzi Sadoveanu, mâine, de ce nu?, Papadat-Bengescu), au ajuns interlopii buzoieni să ni se omoare prin California, aici ne-a adus globalizarea, Vijelie în Zanzibar, bugetarii etern nemulțumiți că au lefuri de două ori mai mari decât cetățenii ne-esențiali, munți și schiori, vacanțe la bulgari, șoșoaca urlătoare.
Ce ne rămâne? Poate această banală idee de escapism: dacă statul român împachetează tot poporetul într-un dosar cu șină și-l predă bulgarilor (sau gabonezilor), măcar nu se mai întâmplă toate nenorocirile la noi, se întâmplă la bulgari (sau la gabonezi). Dacă nu, nu.
Vine sfârșitul lumii, trece sfârșitul lumii, nu vă temeți, România rămâne la fel: fundamental greșită.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
