Praga, la fel ca Parisul, e întotdeauna o idee bună.
Praga e cel mai frumos oraș din partea noastră de lume, dacă aceasta este totuși partea noastră de lume.
Dacă ar trebui să aleg locuitorii unui singur oraș alături de care aș vrea să-mi petrec eternitatea, i-aș alege pe praghezi, înaintea romanilor, înaintea dublinezilor.
Îmi place felul lor de a fi, îmi plac berile lor, cârciumile lor, pline de râsete, și îmi place și tăcerea lor de aur, o găsesc înțeleaptă.
Bine ați venit în paradis
Praghezii au dat și literatura mea preferată, cu Bohumil Hrabal înaintea tuturor. De câte ori merg la Praga, calc pe urmele sale. Merg la Tigrul de Aur, merg să văd clădirile în care cândva a făcut o meserie de la periferie sau o alta.
Când ajung la Praga e ca și cum aș face o haltă în paradis. Acest oraș, vechi, boem, fără să fie resemnat, e paradisul meu.
Și nu e vorba doar despre praghezi. Cehii sunt poporul meu preferat din partea noastră de lume, dacă îmi e îngăduit să am un asemenea popor preferat – și de ce nu mi-ar fi?
Îmi plac filmele lor, îmi place Dragostea unui blonde, îmi place și Balul pompierilor, îmi place și capodopera Margarete, îmi place și Kolja (nu am văzut încă film mai frumos după ’90…) și îl iubesc din copilărie pe Joe Limonadă, iar Primăvara de la Praga este evenimentul meu preferat din tot secolul XX.
Singurul soldat pe care îl îndrăgesc
Praga are cele mai frumoase clădirii și ceasuri și poduri din câte poate un muritor să vadă.
Găsiți expoziții unde puteți vedea tablouri de Frida Kahlo sau Salvador Dali sau operele lui Alfons Mucha sau Andy Warhol. Nimic nu e provincial aici și limba cehă e foarte frumoasă (Ahoj!).
Nu îmi plac războaiele, armatele regulate, generalii, marșurile, paradele militare – n-am văzut niciuna, de altfel, și nici nu vreau să văd vreodată. Soldatul meu preferat, în trecerea timpului, rămâne bravul soldat Švejk.
Dreptul sfânt la căutarea fericirii
Cred că în chestiunea literaturii nimeni nu mai are umorul cehesc. Și nu doar atât.
Mă înduioșează Kundera, mă dau în vânt după Čapek și nu obosesc să constat că Franz Kafka a înțeles mai bine decât oricine altcineva, mai bine decât Einstein (care, apropo, a fost profesor la Universitatea din Praga), ce este viața.
Călătoresc des la Praga (cu siguranță mult mai des decât pe Valea Prahovei), e adevărat, merg acolo fiindcă acolo sunt fericit. Și toți avem dreptul sfânt la a ne căuta pe pământ fericirea, ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Roma și vederile din Rodos, Atena și Polonia.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă trebuie să le cer, nu le vreau
Ia-ți un iubit care se uită la tine de parcă ai fi o minune
Momentul de vulnerabilitate al unei adolescente atribuit Fridei Kahlo
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
