Napoli e lumea întreagă. Și lumea întreagă fiind, la Napoli găsești tot ce e mai bun, dar și tot ce mai rău.
Am mai fost la Napoli acum cinci ani, era tot o toamnă, și, pentru că n-am murit, m-am întors și dacă voi mai trăi voi mai merge la Napoli.
Napoli e o răscruce. O întâlnire între Europa, Africa, Asia și Americi, mai ales cea latină, martira, cea învinsă, cea frumoasă.
Napoli are o moștenire culturală enormă, straturile se depun unul peste altul, iar ce au făcut zeii aici îți taie respirația. Marea, Vezuviul – totul e copleșitor și orbii sunt triști. Iar ce au făcut oamenii din acest miracol este încântător și groaznic și uneori nu mai trece.
Pe de altă parte, Napoli este literalmente periodic îngropat în gunoaie & mai mereu în droguri, indimenticabila semnătură a Mafiei. Napoli e și o halucinație.
Cine merge la Napoli poate, desigur, să urmeze traseele turistice obișnuite și inutile. Napoli nu se vizitează, se trăiește – asta e altceva. Napoli e o afacere sentimentală, Napoli e o problemă complexă a cordului, în Napoli se umblă cu inima. Cum și de ce?
Napoli e un port – niciodată n-am înțeles cum pot oamenii să trăiască în alte locuri decât în orașele-port. Pe de altă parte, și eu trăiesc într-un astfel de oraș, din care caut să fug săptămânal, ca și cum aș evada. Iar porturile sunt, pur și simplu, altfel, viața e mai colorată și mai crudă. Mai mult: porturile sunt mereu mai frumoase în amintire. În realitate, să traversezi strada e o loterie, să supraviețuiești străzii în Napoli ține de magie.
În porturi se trăiește mai intens, chiar isteric. Se urcă și se coboară în viteză, bunele curve iubesc și ele cu patimă, ceea ce se aude din stradă, mai tare, mai tare, mai tare, până când și obrajii celor fără auz se înroșesc.
Mai vreți? Îndrăgostiții se sărută ca în cântecele de altădată în care un sărut dura cât discurile cu Pink Floyd, cerșetorii n-au picioare, iar hoții de buzunare au ceva romantic, de parcă furându-te ar face dreptate pe pământ.
Încă? Aici oamenii nu au răbdare, iar orizontul e, de aceea, o rană. Undeva, altundeva, oriunde altundeva poate mereu să fie mai bine decât aici. În același timp, pentru ca paradoxul să rămână paradox, Napoli e acel acasă pe care îl duci pretutindeni cu tine, un acasă infinit, din care nimeni nu poate pleca de fapt. E crucea porturilor – mereu se caută demnitatea în astfel de locuri, mereu orgoliile sunt mari și întotdeauna sunt rănite.
Și, desigur, la Napoli mai este și Maradona, poate cel mai important om care a călcat prin Napoli în ultimii cincizeci de ani.
Maradona este omul care le-a redat napoletanilor dorința de a trăi din nou – au trecut zeci de ani de atunci. De fapt, este ceva greșit aici. Dorința aceasta de a fi vii & de a conta a fost mereu puternică. Dar era îngropată în subdezvoltare și disprețul Nordului.
La fel ca Napoli, Maradona a fost imperfect și nu e deloc întâmplător că tocmai la Napoli s-a înălțat și tot la Napoli s-a distrus.
Napoletanii nu vorbesc între ei, urlă unii la alții, dar când nu urlă cântă în limba aceea a lor, care pare o vrajă, și așa și este.
Napoli este în același timp paradis și infern, Napoli e aer cu jeg și diamante, la Napoli găsești cele mai strălucitoare stele căzute. Cum spuneam și nu e nimic nou aici, dar e foarte important: Napoli e lumea toată.
©Raffaele Esposito
Cine vede Napoli vede lumea toată, așa cum este, nu așa cum am vrea să fie. Lumea toată, așadar: murdară și visătoare.
Napoli e o afacere sentimentală, Napoli e o problemă a cordului, în Napoli se umblă cu inima, cum spuneam.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Toscana și Liguria, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur, Roma, Budapesta, Sofia, Torino, Andaluzia , Istanbul și vederile din Rodos, Atena și Polonia.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Parthenope sau iubirea ca act necesar de supraviețuire
În mine locuiesc mai multe femei și le iubesc pe toate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
