Am ajuns și eu, pentru a șasea oară în ultimii cincisprezece ani, în capitala Ungariei. E adevărat, ultima dată fusesem acum șapte ani. Ce s-a schimbat de atunci?
Nu mai ajunsesem în Budapesta din 2015, de când venisem să văd un meci de fotbal între Ungaria și România, care nu ne-a dus nicăieri (Mergi la meci la Budapesta? Iată ce trebuie să știi!). De atunci, fotbalul maghiar a crescut și a ajuns din nou competitiv pe plan mondial, ei vor fi la Qatar la Cupa Mondială, noi n-am fost la niciuna în mileniul III.
Între timp, la Budapesta, s-a consolidat dictatura lui Orban Viktor. Nici măcar nu trebuie să știi limba maghiară ca să îți dai seama că ungurii trăiesc într-o dictatură. E suficient să deschizi televizorul. Jurnalele de știri încep cu Orban Viktor, ca jurnalele de odinioară cu tovarășul Nicolae Ceaușescu. Ce a mai făcut Orban Viktor, ce a mai declarat Orban Viktor, ce o să mai dreagă Orban Viktor.
Explicația frumuseții
Dincolo de această realitate (dacă se poate trece dincolo), Budapesta rămâne ce a fost: unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa și chiar din lume.
Această frumusețe are o explicație. Cea mai reușită estetic dintre epocile prin care a trecut și arhitectura s-a întâmplat să fie în a doua jumătate a secolului XIX. E exact perioada de maximă înflorire a Ungariei, în Imperiul care devenise din Habsburgic – Austro-Ungar (după 1867).
Clădirile sunt frumoase, podurile sunt frumoase, maghiarii trăiesc cu nostalgia acelei epoci glorioase. Da, în Ungaria se află o societate revanșardă (o societate e cu atât mai revanșardă cu cât sunt din epoci mai îndepărtate cei/cele care apar pe bani).
Pentru ei, Trianonul chiar a fost sfârșitul lumii. Pentru România a fost actul de naștere al României Mari, care n-a rezistat decât un Interbelic. Dar România de astăzi este, în esență, tot România de după Trianon.
Nimeni nu se înțelege prea grozav cu vecinii în istorie, nici francezii cu nemții, nici grecii cu turcii și tot așa.
Cu toată această gâlceavă istorică, nimic nu te poate împiedica să vezi evidența: Budapesta este un oraș superb și bine administrat, în care Dunărea curge cu rost (nu e ca la noi, unde folosim fluviul mai ales să ne facem nevoile în dânsul – după cum constata cândva un gazetar).
Câte ceva despre memorie
Chiar așa: Budapesta e un oraș superb, care are un cult pentru memorie. Revoluția Maghiară din 1956 e încă aici (culmea, în același timp în care Orban Viktor apropie Ungaria de statul terorist Rusia), peste tot e prezentă.
Totodată, ungurii au Casa Terorii, acest muzeu grandios, care de mai bine de douăzeci de ani arată ororile totalitarismelor, și de dreapta, și de stânga. E mare, mare nevoie de așa ceva și la București. N-avem nici măcar acel muzeu retro al vieții în comunism, care, dincolo de orori și închisori și deținuți din rațiuni politice și frig și foame și frică, a însemnat și viață de zi cu zi, organizată într-un fel care astăzi pare o planetă străină și îndepărtată.
La Budapesta, la fel ca în Berlin sau în Praga, poți să revizitezi acea viață de zi cu zi și dacă ai trăit fie și câțiva ani înainte, nu se poate să nu ieși de acolo atins, preschimbat de melancolie.
Există nostalgie și după epoci întunecate? Răspunsul este că există nostalgia copilăriei, chiar dacă s-a întâmplat în paradis, chiar dacă s-a întâmplat în infern.
Budapesta este același oraș imens, cosmopolit și întunecat, în care soarele strălucește rar.
Și nici nu poți să nu încerci, întorcându-te la București, sentimentul pe care îl știa bine și boierul Dinicu Golescu (“Însemnare a călătoriei mele”), de acum două sute de ani: sentimentul că Europa ține totuși până la Budapesta. Noi?
Noi încă suntem la margine. Și bineînțeles că e vina noastră, bineînțeles că e tot datoria noastră să ajungem, în sfârșit, acasă, în Europa.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur, Roma și vederile din Rodos, Atena și Polonia.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Ce poți face în Deltă și în împrejurimile ei
De ce să alegi un hotel situat lângă aeroport?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
