Eu sunt tânără pentru că așa mă simt, pentru că așa vreau și pentru că așa aleg eu să mă trezesc în fiecare dimineață.
O nouă zi, același telefon care îmi dă trezirea la 6:30 și același ritual de pregătire a micului dejun gustos și sănătos pentru fiul meu. Cât timp așez pe farfurie feliile de șuncă asezonate cu câteva bile apetisante de mozzarella și o porție generoasă de plăcintă cu mere, gândul îmi zboară în dressing. Cu ce mă îmbrac astăzi?
Trag un ochi pe fereastră și nu zăresc soarele. Și ce dacă, o zi reușită nu depinde nici de apariția soarelui de la primele ore ale dimineții, nici de temperatura de afară. De notat că termometrul arată -2° C. Zâmbesc. Va fi o zi minunată. De ce? Pentru că așa simt și așa vreau. Știu că depinde de mine. Deci, pantalon sau rochie, office sau casual, sport sau comod…
Ia stai, azi mă văd cu prietenele mele și vom avea câteva ore doar pentru noi. Elegant, dar sexi, rochia cea nouă care se așază atât de prietenos pe corpul meu, adjudecat! Se pare că am avut cea mai bună idee pentru că întâlnirea de pe holul apartamentului s-a transformat într-un dans romantic și incitant. Totul a fost fără cuvinte, doar muzică și inimi. Mă simt ca o adolescentă!
Doi ochișori somnoroși acompaniați de un păr ciufulit apar în peisaj. El e copilul sincer, copilul frumos, copilul vesel, copilul meu. Îl îmbrățișez cu toată ființa mea și îi mângâi sufletul cu un sărut pe frunte. Ce-i drept, nu prea mai ajung la fruntea lui. Mă ridic ușor pe vârfuri, iar el se apleacă aproape insesizabil. Suntem doi copii zăpăciți și iubăreți.
Dau binețe oglinzii. O admir. Poartă cu atâta eleganță urmele fardului de culoarea piersicii, încât, nu mă lasă inima să o șterg. Îmi vine în minte ideea năstrușnică să mă iau la întrecere cu ea. Ce crezi, pot fi mai îndrăzneață! Trec pensula prin bogăția rozului strălucitor și aplic stratul catifelat pe pleoapele mele dornice de mângâiere. Astâmpăr culoarea cu o tușă de dermatograf negru și folosesc cu generozitate rimelul.
E geloasă, îmi face semn să ridic privirea. Crinul alb înflorește din ce în ce mai mult la tâmplele mele. La început era ușor ciudat, acum, zâmbesc de fiecare dată când îmi văd firele albe răsărite cu tupeu la baza ciocolatiului ales cu grijă de hair stylist-a mea. Le mai las puțin să-și facă de cap, au început să îmi placă. Chiar am impresia că se asortează cu ochii mei albaștri. V-am spus că am ochi frumoși? V-ați spus vreodată că aveți ochi frumoși? E cazul să o faceți! Nu uitați să vă cumpărați o pereche de cercei care să se asorteze perfect cu ochii! E obligatoriu!
Orele trec în mare goană. Când simt că îmi pierd energia, strecor ușor mâna în geanta corai și scot repede energizantul. Paranteză, cică e culoarea anului 2019, așa că, am geantă la modă. Îl am mereu la mine, energizantul.☺ Scot capacul cu ușurință și îmi aștern pe buze un strat subțire de gloss. Nu am nevoie de oglindă, o pot face chiar și pe întuneric. Exercițiul…
Se apropie ora întâlnirii. Am emoții. Asta pentru că voi petrece timp cu persoane dragi, persoane calde și frumoase, prietenele mele. A, nu v-am spus, sunt colegele mele de serviciu. Întâlnirea e de fapt o ședință, dar, eu o văd ca pe o întâlnire prietenească. E alegerea mea. Discuțiile sunt plăcute, râdem, dezbatem teme interesante, ne confesăm, primim și dăm sfaturi, iar râdem și ajungem la o concluzie unanimă.
Apoi, o idee de-a mea naște controverse. Mi se spune…Tu nu mai ești tânără, draga mea!Ai 41 de ani, nu mai ai 30.
Stop! Nu mă interesează numărul acela format din patru zeci și o unitate, e doar un număr, nimic altceva. Nu mă interesează să îmi studiez buletinul și nici să caut care sunt etapele de dezvoltare din viața unui om. Sună deprimant. De ce ar trebui să mă încadrez într-un tabel predat copiilor la școală, într-o succesiune de etape destul de riguros caracterizate?
Eu sunt tânără pentru că așa mă simt, pentru că așa vreau și pentru că așa aleg eu să mă trezesc în fiecare dimineață. Sunt tânără pentru că îmi plac culorile tari, pentru că ador să dansez în dormitorul meu, pe muzica mea. Sunt tânără pentru că îmi ciufulesc părul atunci când văd că o șuviță nu vrea să se alinieze lângă suratele sale și pentru că aleg să port ghete cu ținte în loc să defilez pe stradă în cizmele cu toc de 20 de cm. Sunt tânără pentru că refuz să ascult îndrumările prietenoase ale doamnelor sau domnișoarelor din magazine în momentul în care îmi caut o ținută și sunt servită cu …Pentru vârsta dumneavoastră ar merge (CLICK!)… Ia să văd, cam ce ar merge! Serios? Nu m-ați nimerit!
Vă spun un secret, mă simt mai tânără decât mă simțeam atunci când aveam 30 de ani. De ce? Pentru că am învățat să mă prețuiesc mai mult, să îmi acord mai mult timp mie și să mă aleg pe mine în detrimentul altora. Poate sună ușor egoist. Nu, nu e vorba de egoism, ci de alegerile pe care le faci, de spiritul pe care vrei să îl îmbrățișezi, de respectul pe care ți-l acorzi și de arta cu care reușești să ”storci” de la viață momente frumoase.
Îmi vine acum în minte întrebarea unei colege. Ai fost în club? Da, am fost în club, și nu o dată, ci de mai multe ori. Și, ce să vezi, m-am simțit foarte bine! M-am distrat, am dansat, am râs cu poftă, am cântat, și am adunat în tolba cu amintiri momente prețioase. Acestea s-au împletit cu altele, mii și mii de clipe frumoase, clipe în care sufletul meu a simțit că nu are buletin.
Cum poți? Când ai timp? Cum te împarți între familie, serviciu și… tine. Spune-mi rețeta!
Nu e un secret faptul că femeia e motorul în toate. Însă lucrul acesta nu trebuie luat ca o povară, ci ca o provocare pe care trebuie să o primești cu zâmbetul pe buze și cu sentimentul că nimic nu îți poate sta în cale. Ești puternică, ești unică, ești frumoasă, ești deșteaptă și, nu uita, ești tânără! Deci cum pot? Pot pentru că fac totul cu plăcere, cu pasiune, cu dragoste și cu măsură. Pot pentru că am răbdare cu mine și nu încerc să forțez nimic, nu încerc să demonstrez nimic și nici nu joc teatru. Cel mai grav e să joci teatru. Fii naturală, fii tu, fii fericită, fii tânără și iubește mult!
Nu știu cum ar trebui să mă simt la 41 de ani sau, mai bine zis, cum spun alții că ar trebui să mă simt. Eu știu doar atât, am un copil care mă iubește enorm pentru că știu să fiu și eu copil alături de el, am un soț care mă iubește și mă respectă pentru că și eu îl iubesc și îl respect, am o viață activă și plină de povești frumoase pentru că eu am ales să o trăiesc așa și, nu în ultimul rând, prețuiesc fiecare clipă, cu bune și cu rele, și învăț…
E seară, momentul acela care ne reunește după o zi mai mult sau mai puțin obositoare. E timpul poveștilor de peste zi. Sunt spuse cu zâmbetul pe buze, uneori acompaniate de o cină savuroasă, o prăjitură apetisantă sau un pahar de vin rosé. Urmează planuri îndrăznețe, visuri colorate și un film bun. Ce-mi place! Și știți de ce? Pentru că e un moment cald.
Cu ce mă îmbrac în seara asta? Să fie pijamaua copilărească cu Tinker Bell sau cea roz, delicată și dantelată?
Nu uitați, dragile mele, să fiți tinere chiar și seara!
Guest post by Sabina Dulgheriu, pe care o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
