Au trecut sărbătorile cu pletora lor de mâncări grase, zemoase, prea multe și degrabă îngrășătoare, mi-am zis, acum să o dăm pe legume și fructe, să ne curățăm pe dinăuntru și să ne luminăm la minte… M-am dus să fac aprovizionarea: tije de țelină, andive, salată iceberg, roșii, ardei gras, castraveți, ciuperci, mandarine, lămâi… Ajung acasă fericită, visând o salată uriașă cu un strop de ulei de măsline și o pudră de sare…
Vreau salată orientală de cartofi, zice bărbatu… io rămân suspendată, cu plasele doldora de vitamine și o furie ce urcă încet din vintre. N-am cartofi, bufnesc, și-n secunda următoare una din plase se rupe și încep să se dea de-a dura pe covor toate legumele mele sănătoase și colorate… o roșie rămasă mai la urmă plesnește cu un icnet scurt, împrăștiindu-și sucul și semințele pe covorul meu oriental…
M-am săturat să-ți tot gătesc cartofi! răbufnesc eu… piure, prăjiți, wedges, la cuptor, în coajă, natur, tocăniță… cartoful nu e sănătos, pricepe odată, omule! E plin de amidon, îngrașă, n-are nici un fel de vitamine… în plus, e mâncarea săracului… tragi a sărăcie… vreau să ne despărțim în secunda asta! Strânge-ți boarfele și dispari din viața mea!
Mă încui în baie și dau drumul la duș… apa fierbinte îmi lunecă pe corp, mă mângâie, mă îmbrățișează, îmi dizolvă lacrimile, îmi linistește nervii… rămân un timp neștiut sub jetul puternic… mă șterg sumar și incomplet, îmi trag pe mine halatul gros, plușat și ies furtună din baie… în bucătărie, spectacol! Răzvan curăța de coajă cartofii fierbinți, țopăind caraghios și înjurând printre dinți… alături, pe blatul de lemn, stau aliniate cuminți două cepe roșii de Buzău, un pumn de măsline violet, trei ouă răscoapte și un morman de castraveciori murați hăcuiți mărunt… mă bușește râsu’ și-mi trece furia într-o secundă… el ridică ochii și mă pierd în tăietura lor îngustă, de culoarea alunei lichide… cu gesturi mici, economicoase, așez masa, scot porțelanurile de Rosenthal din bufet, tacâmurile de argint, șervețele brodate, din pânză fină de o spargi cu limba… aprind lumânările din sfeșnice… apăs pe buton și, de undeva, din plafon, se revarsă acordurile grave ale Concertului pentru vioară în E Minor, opus 64, al lui Mendelssohn Bartholdy…
Nici nu știi cât de mult te iubesc io pe tine, zice… mai ales când ești furioasă…
Citiţi şi
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Vin Sărbătorile, vin! Dar dacă ai cardul de tichete cadou Edenred, nu te doare capul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
