Cu aproape un deceniu înainte de apariția seriei-fenomen, The Queen’s Gambit, o sensibilă peliculă franțuzească, atrăgea atenția asupra tablei de șah, a suspansului și-a sentimentelor bine ferecate. Joueuse/ Queen to Play (2009) se încadrează perfect în registrul „filmului intim francez”. Bunăoară, regăsim o metaforă agreată: jocul de șah ca pretext pentru o intrigă romantică, dar și Corsica, ce servește drept cadru general. Expresiva Sandrine Bonnaire interpretează rolul unei femei metamorfozate prin descoperirea șahului. Ne pot irita niște intenții prea accentuate, scene inutile (…). Dar nu contează! Dacă suntem de acord să lăsăm deoparte aceste rezerve, trebuie să recunoaștem că Joueuse este un film mai mult decât agreabil.
„Le coup de foudre”/Dragostea la prima vedere nu se regăsește printre strategiile jucătorilor de șah. Cu toate acestea, devine șansa care îi va permite lui Hélène să câștige un turneu și, în egală măsură, dă un impuls vieții sale amoroase. Hélène e foarte uimită când vede un cuplu de îndrăgostiți răsfățându-se, pe terasă, într-un joc de șah. Spectacolul o fascinează. Asistând la plăcerea manifestată de acest bărbat și femeia necunoscută, care se joacă împreună, ea descoperă o nouă lume. I se pare fascinant să-i poți spune bărbatului iubit ‘șah-mat’, pe un balcon însorit dintr-un hotel de la malul mării. Senzuala americancă (Jennifer Beals) pare să stârnească la fel de multă dorință în această cameristă, precum și în tovarășul ei de călătorie (Dominic Gould). Suntem în Corsica. Hélène, interpretată de Sandrine Bonnaire, este o menajeră sfioasă. Din acel moment, ea se gândește doar la „jocul acela”.
Blocată într-o viață de cuplu încărcată de rutină, cu o fiică adolescentă, care are un complex social, și cu un soț aflat într-o permanentă ‘jenă financiară’, Hélène începe să viseze la o schimbare. Strălucirea din ochi, «nespusul» care se întâmplă, complicitatea jocului (în afara orelor de lucru), nedumerirea soțului când îi oferă o tablă de șah de ziua lui! Nu contează! Ea se va trezi noaptea pentru a învăța singură, pentru a explora misterele acestui sport, luptele mentale și față în față, cât și intim. În fond, Joueuse, de Caroline Bottaro, este povestea metamorfozei unei femei, modificarea unei vieți cotidiene insipide, dar și metafora eliberării, a recâștigarii unui soț. Nou intrat în viața sa, jocul de șah devine atât o pasiune, cât și un instrument de comunicare și de seducție. Această frumoasă provocare ajunge si fie o distragere, care înalță, dar și o armă pentru a renaște, a flirta, a reînvia. Inițial, privit ca un gest de insubordonare produce suspans.Totul se rezumă la o provocare ludică. Sandrine Bonnaire face echipă, aici, cu Kevin Kline, care pare să joace puțin distrat, dar tot fermecător, și cu Francis Renaud care, la rândul său, forțează puțin nota – în postura unui soț oarecum grosolan, cu reacții mai mult decât previzibile.
Hélène va ajunge până la capătul acestei pasiuni, cu riscul de a pune totul în pericol: jobul ei (pentru că „insomnia” ei provoacă întârzieri), cuplul ei (soțul sau s-a săturat ‘să o simtă în altă parte’), reputația ei. Într-adevăr, prin orele de muncă suplimentare (menajera unui medic văduv, din vecini) stârnește rumoare în mica lor comunitate. În fapt, medicul o ajuta, explicându-i bazele «jocului minții» și arta de a contracara adversarul. Strategie sau nu, regizoarea avansează – complice – mai mulți pioni în același timp. Învățarea jocului merge mână în mână cu o deschidere existențială și o sublimare a osmozei carnale. Hélène avansează în strategiile șahului alături de doctorul Kröger.
Sandrine Bonnaire și Kevin Kline sunt extraordinari, ea luminoasă, el de nepătruns. Hélène înțelege treptat arta de a încălca obiceiurile la momentul potrivit. Nimic nu o interesează mai mult decât această tablă de șah pe care „regina este cea mai puternică piesă”. Regulile prevăd că nu este recomandată o ieșire timpurie a reginei: uimirea soțului, când se întorc după o cină la restaurant, ea îi șoptește doruri pline de dorințe. Dormitor și lumină slabă? Nu, șah fără compromis! Hélène joacă până la obsesie, cu aceeași abnegație ca și în momentul în care își îmbracă un furou din mătase (uitat de o clientă) și se identifică cu frumoasa americancă care o inspirase. Adoptase până și coafura senzualei cliente de la hotelul din Corsica. Nu mai există altă cale de ieșire din viața ei, așa cum Jack London fusese prizonier în povestea lui Martin Eden, despre care îi povestise doctorul Kröger. Există o singură realitate posibilă: planul de luptă, arta simbolică de a-ți salva regina și de a condamna regele, cu tot ceea ce implică jocul (suspansul și sentimentele ascunse). Oricum ar fi, indiferent dacă e vorba de bărbați sau de joc, Hélène va rămâne o femeie fidelă. Un mic suspans final, legat de competiția sportivă și romantică, îi permite „jucătoarei” să parcurgă cu înțelepciune o distanță cuvenită.
Joueuse rămâne un film sensibil despre întâmplările necesare atunci când viața pare a fi într-un impas. Este un film de la care ieși mișcat și ușor intrigat. Farmecul discret al eroinei ne ajută să înțelegem sensul prieteniei, demnității, succesului și al devotamentului.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Caroline Bottaro
Scenariul: Caroline Bottaro după La Joueuse d’échecs de Bertina Henrichs
Imaginea: Jean-Claude Larrieu
Montajul: Tina Baz
Muzica: Nicola Piovani
Distribuția:
Sandrine Bonnaire – Hélène
Kevin Kline – Kröger
Valérie Lagrange – Maria
Francis Renaud – Ange
Alexandra Gentil – Lisa
Alice Pol – Natalia
Didier Ferrari – Jacky
Laurence Colussi – Pina
Dominic Gould – Americanul
Jennifer Beals – Americanca
Durata: 96 min.
Citiţi şi
Serumul C20 de la Yon-Ka sau biletul pentru Corsica de două ori pe zi
Am nevoie de tine ca de moarte!
Frumusețea este în ochii privitorului – Beauty and the Beast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
