Sunt basarabean, sunt român, ştiu rusă şi o mare parte a vieţii am trăit în Chişinău. Mi se pare un articol drăguţ, dar, cum zic americanii, too good to be true. Aş vrea să luăm pe rând câteva aspecte, care rămân ignorate:
– mereu se încearcă o raportare – cât de român este dialectul basarabean, plin de rusisme; cât de români sunt oamenii, o mare parte din care vor să trăiască cu Rusia; cât de români sunt cei care trăiesc în mizerie şi sărăcie, dar se dau mari şi tari (aroganţă basarabeană);
– mereu se invocă că basarabenii nu sunt atât de entuziasmaţi de unire – doar circa 10-15% din populaţie sunt unionişti „din talpă”, restul fiind mai sceptici;
– mereu se ia drept exemplu cel mai rău reprezentant basarabean sau român pentru a scoate în evidenţă diferenţele. Şi cam cu asta se merge ultimii patru-şase ani încoace – găsim ce ne face diferiţi şi închidem ochii la milionul de lucruri prin care suntem similari.
Să zicem lucrurilor pe nume:
– Din 1918 până 1940. Atât! Din 1812, Basarabia a fost încorporată în imperiul rus, ceea ce înseamnă 182 de influenţă rusă. Mie îmi pare miracol că româna se mai vorbeşte. Şi că mai sunt cei care să creadă că Basarabia e România;
– economic, Basarabia a fost ruinată după destrămarea URSS. Dependenţa de un supply chain extern, cât şi capacităţile mult prea mari de producţie au destrămat acea industrie care era. Prin contrast, Ceauşescu a construit o industrie care se baza în mare parte pe resursele interne şi piaţa internă;
– cultural, e o catastrofă în Basarabia. Nu fiindcă oamenii nu vorbesc bine română; nu vorbesc bine nicio limbă. Fiindcă în ultimii 15 ani educaţia în afara Chişinăului a decăzut foarte mult, iar mulţi copii au crescut fără părinţii care au plecat să câştige banul prin Italii, Spanii şi Grecii.
Dacă e să fac o concluzie în baza postării (articolul „Basarabia NU e România”- n. Red.) şi a ceea ce am scris mai sus – momentan Basarabia NU e România prin prisma decalajului economic, cultural, dar şi a unui dialog inter-populaţii. S-au făcut multe lucruri extraordinare pentru a construi poduri între noi – bursele pentru studenţi în România, redobândirea cetăţeniilor, susţinerea politică şi ideologică. Totodată, rămâne foarte mult de lucru la mentalitatea omului mediocru de pe ambele maluri ale Prutului. Iar aici contează să fie o abordare pragmatică, nu romantică.
Comentariul lui Vladimir la articolul „Basarabia NU e România”
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
