Răspuns la chemarea ei de aici: Lucrurile obţinute cu efort te fac mai fericit
Să-ți spun cum este la mine. Cum este la mine fără tine. Pustiu. Nu un deșert plăcut, căci da, există și așa ceva, ci unul cu nisip și pietre, unul în care ploaia nu cade ani de-a rândul. Precum Atacama. Tu mi-ai spus despre el, parcă. Sute de mile pătrate în care nu pică măcar un strop, ani de-a rândul, nu ca Sahara unde, din când în când, mai plouă, uneori chiar ninge, și care este întrerupt de oaze de verdeață, mai ales în părțile sudice.
Da, uneori sunt copaci. Nu pomi, îți amintești? Ți-am spus că pomii sunt cei fructiferi. Multă lume îi confundă. Așa cum ai spus, nu foarte înalți, vârful unora l-aș putea atinge. Când ne-am plimbat noi pe aici erau acele păsări cu ciocul de un galben spre portocaliu, erau frunze, era verde, era cald și bine cu tine de mână. Eu în mâna ta și tu în a mea. Începuserăm să ne aparținem – am avut tendința să scriu “începusem” dar sigur mi-ai fi spus că nu este corect. Asta, la primele întâlniri, căci apoi ne-am plimbat și iarna. Nu mai era atât de bine afară, însă nouă ne era. Vezi? Știi? Simplul fapt de a fi unul lângă altul ne face fericiți. Nu că ne-am putea vreodată rezuma la asta.
De fiecare dată când plec de lângă tine abia aștept să mă întorc, așa cum știu că și tu aștepți revenirea, a mea sau a ta, nu contează, doar să ne fim. Unul altuia. Până la urmă ne vom fi de tot, fără plecări și reveniri.
Știi cum mai este aici? Gol. Am mai spus asta sub altă formă? Și ce dacă? Este o tabletă pe care scriu – chiar, să mă mai îndemni să scriu, dar să nu mă presezi cu asta -, un televizor care stă aproape întotdeauna pe același program, mai mult pentru sunet, o lampă care luminează din spatele meu și așteptarea continuă până la o dată viitoare când te voi vedea, auzi, simți, iubi, râde cu tine, simți împlinit. Pentru mine, afară nu este primăvară altfel decât cu tine de mână. Este un ceva, acolo, mai bun decât iarna, dar nu mă bucură.
Citiţi şi Ne respirăm unul pe celălalt, iar lipsa doare
Niciunul dintre noi nu ar fi putut să creadă că ajungem aici, în ceva atât de intens, de puternic, de curgător, atunci când ne-am cunoscut și mult timp după asta. Prea mult timp, după mine. Am fost amândoi orbi și fixați pe altceva decât ce ne doream cu adevărat. Deși eu ți-am mai spus-o, sporadic. Dar nu voiai să crezi. Așa cum eu nu eram în stare să cred că te poți schimba și plia atât de bine după mine. Ehm, vremuri… nu bune, aș zice, dar în care am construit, totuși, în care ne-am cunoscut încetul cu încetul.
Apropo de scris și fără strictă legătură cu ce am spus până aici, scrii foarte frumos când iubești. Să știi! Și ești foarte frumoasă când iubești. Oi fi și în rest, dar nu vreau să te văd altfel decât iubind (iubindu-MĂ!). Și-o să vin. Până la urmă o să vin să te iau de tot. Promit. Și știi că fac pași pentru asta.
Ți-am spus astăzi că mi-e dor? Cred că da. Și ce dacă? Uite: mi-e dor de tine, de noi mai ales, încep să nu mai fiu în stare să ne separ.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
