La Târgul de Carte Gaudeamus din acest an, criticul Dan C. Mihăilescu și-a lansat volumul „Castelul, biblioteca, puşcăria. Trei vămi ale feminităţii exemplare“ (Editura Humanitas), dedicat unor strașnice femei, românce de ți-e mai mare dragul: Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Zoe Cămărăşescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Pia Pillat, Cornelia Pillat, Annie Bentoiu, Ecaterina Bălăciouiu-Lovinescu. Față de antologia „De la coroana regală la Cercul polar“ din 2007, în care autorul prefațase pe câte o pagină ample decupaje din câteva jurnale şi memorii feminine ale literaturii române, volumul cel nou este o carte de autor ce cuprinde texte noi alături de pagini mai vechi despre aceleași doamne, dar cu unele adaosuri și destule corecţii stilistice.
Într-un scurt interviu, Dan C. Mihăilescu explică: “Fiecare dintre ele, fie că e vorba de epoca lui Carol I, Ferdinand sau Carol al II lea, este emblema unor lumi dispărute şi de care ne încăpăţânăm sinucigaş să ne ţinem departe. Toate sunt seducătoare aliaje de frumuseţe, nobleţe, disciplină, onoare şi senzualitate, de patriotism şi estetism, de credinţă, cult al datoriei, fidelitate, maternitate, diplomaţie, inteligenţă necruţătoare şi fervoare trupească. Sunt mostre de feminitate absolut exemplare, care transformă eşecul în triumf, suferinţele în revelaţie şi durerea în bună resemnare.” (Astă zicere de pe urmă, vă spunem drept, ne-a topit.).
Iar pentru a explica titlul acestui articol, care este povața mamei autorului, iată o mărturisire înduioșătoare, rară nu pentru ceea ce descrie, din păcate, ci pentru că e tare greu de făcut, și pentru care îi mulțumim: “În copilărie şi adolescenţă, mi-am văzut mama în destule rânduri pălmuită, plânsă, înşelată, umilită de câţiva soţi bicisnici, nemernici şi – culmea – tot ei geloşi, pentru care eu eram povara supremă a familiei. Totul depinde într-o măsură capitală de circumstanţele în care-ţi este dat să auzi un sfat părintesc. Atunci când vorbele înţelepte ajung în auzul tău printre lacrimi, sufocări, ferestre sparte şi urlete disperate, fireşte că totul ţi se înfige năpraznic şi definitiv în memorie. Mare parte din nesaţiul meu cultural a pornit din caznele copilăriei la mahala. La mult rău, mult bine.”
Vă invităm mai întâi să citiți restul interviului și apoi să cumpărați cartea istoriei noastre, doamnelor.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
