“Poftiţi, poftiţi!”, mă îndeamnă doamna de la agenţie cu zâmbet neprofesional şi voce plăcută. “Întrerupătorul este imediat în dreapta.” De îndată, semi-întunericul din încăpere fuge speriat şi tot ce era doar sugerat, prinde contur şi se etalează privirii curioase. Uau! E limpede că cineva a ales cu artă şi ştiinţă corpurile de iluminat cu lumina calda sau rece şi locul potrivit pentru ele. Nu-mi dau seama cât este de eco friendly, nu ştiu ce fel de becuri a folosit, dar ce ştiu sigur este că efectul razelor artificiale este spec-ta-cu-los!
“Lumina, sursa, locul de unde vine, prin ce se filtrează şi de ce este reflectată, sunt elementele cheie prin care o încăpere, o locuinţă şi locatarul ei îşi defineşte identitatea.” Designerii de interior au învăţat despre asta, restul oamenilor au intuiţii, talente native ori dorinţa de a experimenta după sfat direct sau din reviste. Cel mai adesea atunci când este vorba despre “acasă”. Cu toate compartimentările specifice, casa este locul unde putem alege, cu imaginaţie, dar şi cu informaţie, să ne jucăm cu lumina şi să obţinem cele mai surprinzătoare şi impresionante efecte. Chiar şi atunci, sau mai ales atunci, când nu avem norocul unui acces generos la lumina naturală. Despre cum o amplificăm atunci când este puţină sau cum o înlocuim când se estompează fiindcă, pur şi simplu, se… înserează.
Lumina zilei – cea mai bună!
Fireşte că, optim asigurată, este cea mai sănătoasă pentru ochi, dar şi pentru creier, pentru că buna dispoziţie depinde de gradul de luminare naturală a încăperilor în care ne petrecem zilele. Pentru interioarele locuinţelor, lumina naturală este o binecuvântare. Dar dozată inteligent şi filtrată artistic, ea devine aliatul oricărui ambient.
Hoţii de lumină
Suprafeţele reflectante. Lumina se poate şi fura :). Dacă avem noroc de o fereastră largă, putem prinde lumina din zbor cu ajutorul unor suprafeţe reflectante. Un tablou mai mare protejat cu geam poate fi indirect, o sursă de lumină, în acelşi fel în care luna îşi ia lumina de la soare. Printr-un transfer de credit, spaţiul devine mai luminos şi pare mai mare. Alegeţi elemente de decor, inclusiv materiale cu texturi speciale, care au calitatea de a spori luminozitatea încăperilor.
“Mirror, mirror on the wall” Oglinda este o suprafaţă reflectantă cu semnificaţie aparte pentru femei. Ea, pur şi simplu, trebuie să existe. Este ceea ce revistele de gen numesc un “must have” pentru interior. Pentru plusul de lumină şi iluzia de spaţiu în plus, pentru că e un artificiu care poate face diferenţa între un spaţiu tern şi unul vesel. Montată astfel încât să reflecte zone mai degajate, aeriseşte, eliminând aglomerările obositoare.
De trei x lumină – oglindă, lampă, podea. Când ne dorim cu orice preţ lumină, strângem de pe unde putem: de la oglindă, de la lampa suspendată cu globuri albe şi de la pardoseala de granit cu luciu impecabil. Toate la un loc spun povestea unui spaţiu primitor şi pentru că este mai luminos.
“Alb, mai alb, cel mai alb” Albul se mândreşte că e independent, că nu are nevoie de lumină, că el ştie, poate şi face. Pentru că “are şi cu ce”: forţă şi luminozitate proprie. În realitate, şi el fură, doar că e mai discret şi te poate înşela că n-ar face-o.
Lumina nopţii – posibil, la fel de bună!
De îndată ce descoperim de ce avem nevoie de lumină într-o anumită parte a încăperii, jumătate din problemă e rezolvată. Partea tehnică – cum se montează sursa de lumină pentru a pune în evidenţă ceea ce ne-am propus, nu este treaba noastră. Dar trebuie să indicăm meseriaşului locul şi cât de puternic vrem să fie “reflectorul” sub care lăsăm reperul static “să îşi facă numărul”. Dar waţii mai sunt buni şi pentru a corecta orice eroare sau imperfecţiune: o culoare prea închisă a pereţilor, o ramă de oglindă prea lucioasă, un colţ prea obscur. Aşadar, să se facă lumină! Şi să vedem cu ce.
Candelabrul – inedit, dar permis.
Oricât de pretenţioasă îi este denumirea, rămâne un obiect de decor valabil, în variante adecvate, pentru orice mediu în care am dori să-l inserăm. Unde va fi, ca întodeauna, vedetă. Şi cu atât mai mult dacă e vorba de bucătărie, când cristalele care sucesc şi răsucesc lumina pe toate părţile, ar reflecta-o doar asupra unor pahare proaspăt spălate :).
Spotul – local, nu-i deloc banal! Bucătăria, doamnelor, cu electrocasnicele ei de clasa energetica atent aleasă, este un spaţiu în care, şi de ne place şi avem timp, şi cu atât mai mult dacă nu ne omorâm cu gătitul, trebuie să vedem bine şi să ne simţim relaxate. Lumina trebuie foarte bine poziţionată şi concentrată pe zona de pregătire şi preparare termică, deoarece avem de supravegheat procese care au nevoie de atenţie. Spoturile îşi fac treaba foarte bine, sunt punctuale şi responsabile pe bucăţica ce le revine de luminat. Priceperea noastră, poate, ar putea avea nevoie uneori de mai puţină lumină… Şi atunci, în zona de servire a mesei, lumina poate fi… romantică :).
Veioza – complicele intimităţii. Simultan, concentrează lumina, să poată îmbrăţişa pe sub abajur colţuri dragi din birou, living sau dormitor, şi o filtrează difuz, în toată încăperea, prin materialul din care este confecţionat abat-jour-ul (n.red: din franceză, abate lumina), dându-i exact aerul dorit. Pentru că abajurul unei veioze este precum pălăria unei doamne cochete şi se poate oricând schimba cu altul.
Şemineul – rar, dar bun! 🙂 Lumina caldă şi la propriu, venită de la un foc autentic de lemne (şi nu de la vreo lampă cu vetilator ce fâlfâie flăcări reci din bucăţile de material care imită limbile focului; mai bine, nu!), este cu adevărat romantică. Vie, dar liniştitoare, enigmatică şi blând provocatoare la desluşirea tablourilor mişcătoare desenate trecător pe pereţi, lumina străveche a focului, care altădată avea doar menirea de a alunga sălbăticiunile, poate însoţi acum, în confortul adăpostului modern, postludiul iubirii şi preludiul alunecării în tihna somnului.
Citiţi şi
Care sunt pașii în renovarea unui apartament vechi recent cumpărat?
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
