Dacă aș face un top al lucrurilor care mă supără foarte tare, cel mai probabil, locul fruntaș l-ar ocupa faptul că mare parte dintre concetățenii noștri nu mai știu cum să folosească limba română. De când a devenit româna atât de greu de vorbit? De ce nimeni nu mai știe semnificația multor termeni relativ uzuali, astfel încât să-i poată folosi în niște conversații absolut banale, de zi cu zi? Aaa, ba da, știu de ce: pentru că „dă mai bine” să arunci în mijlocul conversației câte un cuvânt în altă limbă, în general, în engleză.
Dar nici măcar nu este aceasta problema majoră. Cel mai grav aspect este acela că românul cel lipsit de minte, dar plin de sine, nu doar că folosește cuvântul în limba străină, ci îl mai și adaptează, într-o încercare absolut penibilă de a părea că deține cheia universului în materie de filologie.
Dar mai bine să trecem la partea practică. Probabil ați auzit folosindu-se printre corporatiștii de succes ai țării – veșnicii purtători de ecusoane și de costume chiar și după orele de program – diverși termeni în limba engleză care evident că pot fi traduși în română. Doar că distracția începe de dimineață, în drum spre „job”, în mijlocul de transport care este „full”. Ajunși la „office”, sunt anunțați de către „head-manager” sau „team leader” că trebuie să intre „ASAP” într-un „meeting”, unde li se va comunica un „feedback” oferit de clienții „din afară” (din afara cui?). Apoi evident că nu putem să uităm de câte un „training” la care trebuie să participe pentru a fi învățați de niște experți cum să fie „open-minded” și cum să se „focuseze” mai bine la ceea ce au de făcut. Și ca să nu se plângă angajatul că nimeni „nu îi dă credit” (de la eng. to give credit = a crede, a da crezare) și că nimic nu „face sens” (de la eng. to make sense = a avea sens) la birou, este trimis într-un „team building”.
Bun, hai acum să vă traduc. Dimineață se merge la slujbă, cu un mijloc de transport care este supraaglomerat. Când ajunge la birou, angajatul este anunțat de către șef sau coordonator că trebuie să intre urgent într-o ședință unde i se va comunica un răspuns din partea clienților din străinătate. Angajatul trebuie să participe la un seminar de pregătire, unde va fi învățat cum să fie deschis la minte și cum să se concentreze mai bine. Și atunci când angajatul se plânge că nimeni nu îi dă crezare și că nimic nu are sens la birou, este trimis într-o mică vacanță unde să-și consolideze relația cu ceilalți colegi.
De treaba aceasta cu folosirea în exces a unor termeni stâlciți m-am lămurit singură, după vreo două interviuri la care am fost chemată. La primul am mers din curiozitate și am plecat cu urechile bubuind de atâtea englezisme și cuvinte care pur și simplu nu însemnau nimic. La al doilea interviu am mers cu speranța că poate nu e peste tot la fel, dar am plecat la fel de îngrozită, mai ales după ce unul dintre angajați mi-a spus foarte entuziasmat că dacă doresc să lucrez la ei se va ocupa personal să mă „treinuiască” în ceea ce privește domeniul respectiv. Aș fi vrut să-l întreb cum a ajuns la această adaptare a termenului „training”, dar aveam deja senzația că neuronii mei refuză să mai facă orice fel de sinapse în acel loc. Ce-i drept, a fost bine că am mers la cele două interviuri, deoarece așa mi-am dat seama că unii, pur și simplu, nu mai au nicio scăpare după ce se angajează într-un loc unde primează infatuarea și că, dacă vrei să supraviețuiești acolo, trebuie doar să fii un roboțel care renunță la propriile idei și uneori la propria limbă.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
