De câte ori? Mai ştii de câte ori? De câte ori nu a răcnit în tine raţiunea: “Du-te!” şi nu erai în faţa unui tren, nu, erai doar în faţa unei şanse. Stăteai în faţa şansei, arcuită de spate şi cu mâinile bălăngănind, făcând calcule matematice. Totul începea cu “Dacă…” Of, Doamne, dacă l-ai fi putut elimina pe “Dacă”…
Nu-ţi trebuia mult, un pas cât o jumate de talpă. Poate chiar mai puţin de atât, în direcţia bună şi ai fi prins între degetele alea trei cu care-ţi faci Cruce, ai fi prins între ele fericirea ca pe un puf de păpădie. L-ai fi prins, l-ai fi scuipat uşor, l-ai fi băgat în sân. Aşa cum făceai când erai copil pe coclauri şi alergai cu ochii mari după trifoi cu patru foi.
Să nu te aud că n-ai avut noroc! Nuuuu, nu ai dreptul sa spui aşa ceva! Eşti întregă, vie ca argintul. Ce ai mai vrut? Daca ascultai raţiunea…dar tu, nu!, te-ai făcut soră de cruce cu inima, doar cu ea şoşoteai. Ştii vorba aia: Rabdă inimă şi taci, tu le faci, tu să le tragi.
Aşa e omul. În ceva dulce, caută puţin amar. În toate calculele tale, un rol important l-a avut bunul-simţ. Nu era de bun-simţ să ce? Ascult şi aud doar ventilatorul calculatorului. Mai sorb o gură de cafea, sorb cu ochii şi soarele tomnatic de afară.
Eu mă chircesc în mine, am mâinile atât de reci. Îmi închipui că mă arunc în Niagara şi nu mor.
“Măcar ridică-te, dacă nu pleci, bleago, ridică-te-n picioare!” îmi tună iarăşi gândul în timpane.
Mă ridic, pun mâna dreaptă sub bărbie, ascult asta şi nu plâng, doar zâmbesc inimii mele.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
