Să nu dați cu pietre în mine, că nu sunteți mai breji! Vreau doar să vă spun că ieri am participat la un botez, într-o biserică mică, ortodoxă, românească, din Toulouse. A fost, de fapt, un botez dublu, al lui Andrei și Ștefan; doi gemeni. Am fost acolo în calitate de Moș, un fel de naș mai mic. Participare amestecată, români și francezi în mod egal. Am plecat spre biserică cu un sâmbure de scepticism, sădit poate de recentele scandaluri din jurul bisericii ortodoxe românești. Sau, poate, mi-aș fi dorit un botez catolic, ori că sunt prea obosit și era cald, în sfârșit, foarte cald. Dar ținându-l pe un braț pe Ștefan, și lumânarea de botez în cealaltă mână, am simțit, privind straiele preotului, ascultându-i citirea, că scepticismul meu se topește.
Am revăzut mica biserică din Hinova, satul de pe Dunăre, a cărei clopotniță o priveam în fiecare dimineață de vacanță, căci era la un băț distanță de casa bunicii. Am revăzut peretele Voronețului cu albastrul lui secular, am revăzut nopțile de Paști, cu părinții mei ținând lumânări în mâini. Am auzit tobele Zaragozei din fața Santei Maria del Pilar, dintr-o dimineață aragoneză, învăluită în fumul de tămâie și adierea vântului dinspre Ebru. Și preț de o clipă m-am simțit fericit. Am simțit un soi de împlinire spirituală.
Să nu dați cu pietre în mine, dar nici în biserică. Un preot sau altul, ortodox sau catolic, nu este nici mai bun nici mai rău decât mine sau decât tine. Biserica Ortodoxă Română este sub un asediu susținut. Dacă homosexualitatea a devenit standard de normalitate, ce aveți cu un preot homosexual? Dacă furăciunea a devenit standard social și politic în România, ce aveți cu preoții care fură? Dacă voi nu vă duceți să vă votați soarta, ce aveți cu preoții care nu se implică în viața socială? Suntem mai buni, mai drepți, mai vrednici dacă ne batem joc de biserica noastră? Suntem mai buni decât ei? Vă face ateismul viața mai împlinită? Dacă da, foarte bine, înseamnă că v-ați găsit Drumul și Adevărul, dar lăsați-i pe ceilalți să-și trăiască revelațiile și căutările așa cum vin la rând, cu bolile, pierderile, ori împlinirile lor.
Ieri am simțit că m-am reîntors acasă. Într-o biserică ortodoxă românească din Toulouse, m-am regăsit acasă. Și asta a fost extraordinar. Nu dați cu piatra! Gândiți-vă cum să fiți mai buni, cum să-i iubiți și să-i iertați pe cei care vă greșesc, gândiți-vă cum să faceți mai bună o țară în care minciuna și furăciunea sunt reguli de viață. Gândiți-vă cum să vă regăsiți, dacă Dumnezeu nu vă găsește, pentru că nu este treaba Lui să vă găsească, prinși de toate cele lumești cum sunteți.
Ieri, la botezul unor copii, mi-am regăsit pacea și liniștea. Mulțumesc, Ștefan, mulțumesc, Andrei! Dumnezeu să vă călăuzească pașii și să-mi dea putere și ani destui ca să vă învăț cum se leagă cârligul la undiță. Pace tuturor!
Un medic român din sudul Franței
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Azi, ultima lună plină a lui 2024
9 octombrie 2024 – 4 februarie 2025: Jupiter în mers retrograd în Gemeni (horoscop)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.