Să ne jucăm cu cercul. De prieteni.

18 August 2014

MIRELA RDe câte ori vă gândiți la cercul vostru de prieteni? De câte ori i-ați socotit, i-ați numărat, de câte ori ați cântărit câți aveți în cerc sau câți sunt pe lângă el? Cât e de mare cercul vostru de prieteni? Sunt oare cercuri diferite sau pot avea aceeași dimensiune pentru toată lumea, doar că la unii stau mai răsfirați și la alții mai înghesuiți? Există oare și cercuri în care stă tolănit un singur prieten? Sau poate cunoașteți oameni care să aibă cercuri goale? De ce oamenii cu spații libere nu-și închiriază locurile celor care au cercuri supra aglomerate?

Când Maya era mică îmi plăcea să mă joc cu ea de-a “cercul de prieteni”. Cu marginea unei căni, desenam un cerc, fiecare pe foaia ei. În cerc trebuia să așezăm cu grijă fiecare dintre oamenii importanți pentru noi și să îi colorăm. Zilele trecute am refăcut jocul singură. I-am înghesuit într-un cerc pe toți cei foarte importanți în viața mea. Am scris mare titlul “Cercul meu de prieteni” și i-am desenat mici, mici ca să încapă toți sau cât mai mulți posibil, apoi i-am colorat: cu verde pe cei care îmi dau aer să merg mai departe, cu galben i-am făcut pe cei care îmi dau energie, i-am făcut roșii pe cei care îmi țin trează pasiunea, violet pe cei care mă inspiră și albi pe cei care mă liniștesc. Am vreo doi portocalii pentru că sunt la unison cu pofta mea de viață. Albaștri nu prea am și n-am descoperit încă vreunul pe maro, deși am câțiva prieteni care s-au cam înnegrit pe la încheieturi. Pe câțiva i-am făcut cu dungi pentru că nu m-am putut hotarî asupra unei singure culori. Câțiva au buline și vreo trei sunt curcubeu pentru că trezesc în mine toate stările și sentimentele posibile.

circle-of-friends-susan-vannelli

Susan Vannelli

Îmi e bine cu ei. Dar uneori parcă aș vrea să mai sar cercul. Să mă uit mai atent și la ce e dincolo de el și să caut oameni în nuanțe noi. Pentru că viața mi-a arătat că oamenii roșii pot fi la fel de bine corai sau grena, galbenul e când mai pal când mai aprins, violetul poate să bată în lila, iar verdele, verdele se poate întinde cât e de lung, în toată splendoarea lui, de la crud până la ruginiu. Numai albul e alb și negrul e negru, în zona de neculoare.

Pe Mirela o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?

Ori ea, ori el…

Prima mea vacanță la mare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro