Să mă ierți… Dacă mi-am visat mâinile prin părul tău. Dacă buzele mele ți-au conturat în vis chipul și ți-au sărutat pleoapele de „noapte bună”, tot în vis. Dacă inima mea a refuzat să fie, pentru un timp, o pompă, și te-a primit în iureș. Dacă chipul meu ți-a spus „sunt trist”, pe când vocea-mi îți spunea „shhh, e ok”. Dacă mâna mea te-a atins în treacăt, sorbindu-te în sufletul meu în clipe pe care le-aș fi prelungit până dincolo de moarte. Dacă ți-am spus „pa, copilă”, când deja urlam de durere, iar tu m-ai auzit pe când, cu părul în vânt și mintea în stele, te întorceai către casă.
Să mă ierți, că am venit când m-ai chemat și am plecat fără sărutul de rămas bun; cel care ar fi fost, de fapt, de început. Dacă ți-am „furat” mintea pentru mai mult de două clipe – timpul în care inspiri și gândești „doresc” – , să mă ierți. Dacă ți-am adus crini albi pentru că te-am crezut pură, iartă-mi greșeala. Mâine va fi altă zi. Iar pe atunci noi vom fi fost iubiți, ne vom fi înlănțuit în pasiuni ascunse, iar la finalul zilei vom fi uitat deja. Noaptea, vom plânge. Să mă ierți pentru că plângem amândoi, fiecare în colțul lui. Și doar dacă vei ști să ierți, voi reveni între degetele tale ce-mi conturau chipul între două pagini.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
