Dragi şi buni oameni, sunt supărată. Rău! Ca atunci când mă simt folosită, furată, lezată în drepturile mele, apreciată pentru latura mea cea mai futilă, ridiculizată când zic o chestie de bun simţ. În fine, ca atunci când curg like-urile, când mă afişez cinând cu familia mea perfectă în La sirène, la Cap Gris-Nez. Aţi văzut ce ţinută impecabilă am? Şi masa de la peretele din sticlă cu vedere pe Marea Nordului care-şi sfărâmă valurile de ţărm furioasă şi la fel de pretenţioasă ca restaurantul de aproape cinci stele! Şi meniul acesta fantastic: Assortiment de crevettes (grises, roses, gambas et langoustines) cu desert de brânzeturi franţuzeşti! Curg like-urile – pfff!, şuvoi de munte după topirea zăpezii. Mai să ia faţa autohtonelor sarmale dodoloaţe acest simadicos dineu! Mai să le fure poznaşul like-urile!
Dar să vă spun, totuşi, de ce sunt eu aşa de supărată: păi uite de asta – că noi, un popor, în general, cu oameni faini – deştepţi şi buni – am ajuns să fim conduşi de o gaşcă de şmecheraşi. Ei, hai că-i alint: o gaşcă de hoţi tupeişti şi inculţi. Nu zic, le merge mintea, dar le merge la prostii. Aşa cum îi mergea şi lui Gigel, fostul meu coleg de liceu, mare fante cu trecere la damele de pică, care învârtea pe degete aproape tot ce purta fustă, căruia îi mergeau afacerile până şi cu bunică-sa, dar care mânca literele până şi atunci când se semna. Am ajuns noi să ne spună tot interlopul că a fura, de fapt, nu e chiar un păcat, dacă ai făcut-o din neatenţie (?) sau aşa …doar o dată – că ţi-a scăpat – şi că, de fapt, albu-i negru. Strigător la cer! Am ajuns noi, popor cu frica lui Dumnezeu, ca în Săptămâna Mare să asistăm neputincioşi la spălarea păcatelor hoţilor la nivel naţional, cu pravile în regulă! S-au spovedit şi s-au împărtăşit stimatele cefe-groase, baronii şi baronesele? Nuuu. Staţi liniştiţi! Se spală unii pe alţii – o mână (care a furat) o spală pe alta. Şi-au dat legi care să-i facă imaculaţi. Că doar nu vă gândiţi că dosarele albite n-or fi însemnând şi conştiinţe curăţate? Aşa că să nu vă mire faptul că aceste nevertebrate vor deveni peste noapte cele mai pure caractere şi ni se vor arăta în toată măreţia lor ca Iisus mergând pe valuri! În tărişoara noastră eşti neprihănit dacă ai bani. Dacă mai scapi ceva sau ceva mai mult şi Bisericii, eşti de-a dreptul un miel pascal!
Ia auziţi aici ce-am citit eu astăzi: Camera Deputaţilor a adoptat miercuri, ca for decizional, proiectele pentru modificarea Codului Penal şi celui de procedură penală. (…) Câteva modificări din cele două două coduri, adoptate astăzi în Camera Deputaţilor sunt: „Reducerea termenilor de prescripţie a răspunderii penale, emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative au fost exceptate de la infracţiunea de favorizare a infractorului, infracţiunile de dare de mită şi de cumpărare de influenţă au fost dezincriminate parţial, a fost dezincriminată total infracţiunea de neglijenţă în serviciu, înjumătăţirea pedepselor pentru infracţiunile de delapidare şi abuz în serviciu dacă autorii faptelor achită prejudiciul până la rămânerea definitivă a sentinţei etc.” (sursa aici)
Să-i iertăm pe infractori că doar şi ei sunt oameni, zic ei pentru binele lor.
Da, dar pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti! Că aştia o să ne bage pe toţi în pământ cu tot cu sănătate, învăţământ, economie, justiţie… Iar Uniunea Europeană la care am jinduit atâta timp şi aprig, uitându-ne la ea ca vulpea la struguri, ne va da frumos un şut şi ne va scoate afară ca pe o Cenuşăreasă prizărită. Ce înseamnă acest lucru? Că cei peste patru milioane de români plecaţi în lume o să-şi vadă părinţii din an în Paşti, cu viză în paşaport, că libera circulaţie a cetăţenilor şi a bunurilor se va transforma într-o aducere-aminte, un frumos şi legendar „a fost odată ca niciodată”, că, deci, dacă vei vrea să-ţi iei lumea-n cap ca să câştigi şi tu o bucată de pâine cinstită şi mai bine plătită, va trebui să-ţi pui pofta-n cui, să stai în sărăcia ta şi să mori ca un piţigoi ce s-a lăsat prins în laţ. Nu vom mai avea ziarişti cinstiţi care să ne informeze corect, ci doar o turmă de oi care se va băga de bunăvoie şi nesilită de nimeni în gura lupului. Şi infractori fericiţi, roşii în obraji şi pocnind de bine.
Înţelegeţi acum de ce sunt supărată? Că cinstea e batjocorită la ea acasă ori umblă prin lume cântându-şi neputincioasă dorul şi jalea.
Acum înţeleg şi eu mai bine cât e de necesar să mergem la vot! Ca să putem lăsa supărările la o parte şi să trăim şi noi ca un popor normal, respectat de conducătorii pe care îi alegem. De asta.
Citiți și Căpușa.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
