Trăim vremuri agitate, complicate și mai ales fără nicio urmă de umanitate. Trăim într-o lume în care ne permitem să ne jucăm cu niște copii pentru că avem orgolii prea mari sau poate avem complexe că nu ne putem impune între adulți și atunci o facem cu niște puști de 12 ani. Pentru că putem. Pentru că suntem dascăli.
O meserie pe care se pare nu am ales-o din pasiune sau dedicare, ci așa, pur și simplu, ca să avem un loc de muncă.
Ne răzbunăm, pentru că un copil bezmetic, puțin hăbăuc a întârziat la oră trei minute. Nu acceptăm niciun fel de explicație. Îl dăm afară, îi punem sau nu absent și să se descurce. Să-i cumpere mă-sa ceas, că a sunat și eu, care sunt în cancelaria ușă în ușă cu clasa unde predau ajung. El de ce nu poate? Îl dau afară, că a întârziat de vreo trei ori până acum. Îi arăt eu lui, pentru că pot. Mi se rupe că e minor, că îl las nesupravegheat, că poate pățește ceva, că îl privez de lecția din ziua aceea. Să-i dea mă-sa ore, dacă vrea să ajungă la zi, că eu n-am timp să-i explic nici ce a pierdut, nici ce n.a înțeles. Să stea micul nemernic afară. Pe coridor. Îi arăt eu lui cine e mai puternic aici. Nu mă interesează că vine singur la școală, că vine cu autobuzul și că e a glomerat și că mai întârzie și autobuzul. Îl dau afară și pe ăla. Nu mă interesează că e copil. Eu sunt profesorul aici. Regulamentul școlii, ăla care nu spune că nu contează cât de lung ai părul, ci cum și cât de mult gândești, ci spune că băieții nu au voie să poarte părul lung, îmi dă voie să fac ce vreau.
Să-i cumpere mă-să ceas, altfel stă pe coridoare, dacă se întâmplă să mai întârzie. Nu contează că poate la vreun moment dat îi vine ideea să nici nu mai dea pe la școală, dacă tot a depășit un minut după opt și să se ducă cine știe pe unde. Că, deh, tentațiile sunt mari și multe. Și e atât de ușori să lași să “se piardă” un puști hăbăuc și atât de ușor de distras cu altele.
Oricum, eu dacă întarzii 10-15 minute la clasă, nu-mi taie nimeni ora aia din salariu. Așa că pot, dom’le, să-l dau afară. Da’ nu pot eu?
Guest post by o mamă supărată
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
