Am avut revelaţia că totul este posibil atunci când am realizat că problemele vechi au soluţii noi, rapide şi incredibil de uşoare. De fapt, aceste soluţii constau în simpla schimbare de perspectivă asupra problemei. Ingenios, nu? Nu se schimbă situaţia în sine, ci ne schimbăm noi unghiul din care o privim… Ce fel de situaţie? Păi, fix asta este cel mai puţin important, aşa că voi lua un exemplu la îndemână: canoanele de frumuseţe feminină.
Tamara de Lempicka – Eve
Acestea au suferit transformări majore de-a lungul secolelor. De la „siluetele” rubensiene, la cele filiforme, frumuseţea s-a redefinit constant. Femeile care nu se încadrau în normele în vigoare specifice prezentului lor erau obligate să facă eforturi extraordinare pentru a se apropia măcar de moda în vigoare. Asta era odată.
Acum s-a inventat principiul „altfel” care se aplică nu ca excepţie de la normă, ci în calitate de plus-valoare a normei. Dacă azi să fii frumoasă, de exemplu, înseamnă să cântăreşti puţin peste 40 de kilograme şi să araţi ca şi cum realitatea ar avea funcţiile photoshop-ului, atunci, curentul „altfel” scoate în evidenţă frumuseţea XXL, a celulitei revărsate sau a femeii „naturale”, neatinse de cosmetică sau alte obiceiuri „păcătoase” de înfrumuseţare, căci de sport sau mișcare nici nu se mai pune problema, din păcate.
Cu alte cuvinte, eforturile de a te alinia normei sunt suprimate prin crearea unei anti-norme, căreia nu-i vor lipsi adepţii. Problema este anulată prin transformarea imediată în „soluţie”. Este şi o modalitate de protest împotriva aberaţiilor normei, însă, din păcate, aceasta este mai mereu la fel de aberantă precum norma în sine. Trecerea dintr-o extremă în alta este un fel de „frecţie la picior de lemn” prin lipsa de evoluţie pe care o presupune. Cu alte cuvinte, indiferent de partea cărei extreme suntem, a normei sau a anti-normei, ne aflăm în miezul problemei şi nu în posesia vreunei soluţii.
Probabil că plictiseala este unul dintre ingredientele „active” ale deviaţiei tendinţelor. Animaţi de „mai mult” şi de „diferit”, cu scopul vădit de a ieşi în evidenţă şi de a obţine beneficii de imagine, dar şi materiale, exagerările la care s-a ajuns pun o evidentă presiune pe femei. Căci în jurul lor se învârte lumea, ele se află în permanenţă în ochiul furtunii, deşi nu sunt tocmai regulile lor cele pe care sunt obligate să le urmeze. Poate doar „soluţiile” despre care vorbeam, la fel de aberante, la fel de infertile. Între protest, comoditate şi imbecilitate, sunt patetice. Pe de altă parte, dacă ar fi asumate în mod real, poate ar mai avea o şansă la sens. Dar sunt puţine cazurile de sinceritate în toată povestea asta, ale cărei coordonate se aştern între frondă, complexe create de imposibilitatea sau lenea de a adera la norma hulită şi aşa zise rezolvări, cu efect instant.
Dacă mecanismul în sine este unul genial, acela prin care schimbarea de perspectivă şi atitudine asupra unui aspect generează soluţia, modul în care îl aplicăm în prezent îl descalifică până la grotesc. Şi tare rău ne face…
Citiţi şi
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
