Tot mai des sunt tentată să spun că s-a întors lumea „cu susu-n jos”. Sau… poate că am rămas prea mult în urmă??! La mine s-a blocat „update-ul”. Că, deh! Dacă nu introducem și englezisme nu suntem în trend.
De ce nu mai putem mânca decât din farfurii numite „pleitinguri”? Cu decoruri de stă mâța-n coadă. Artă abstractă. În totalitate comestibile zic autorii, neapetisante și nedigerabile, spun alții. Aproape toate au ca punct comun acele dâre de sosuri care mâzgălesc farfuria și care mie îmi inhibă foamea; îmi dau senzația că cineva grăbit a dat cu șervetul să șteargă și nu a mai reușit să o facă de tot. Atâtea combinații de ingrediente mai mult decât ciudate, care te fac să pleci flămând acasă de la evenimentul care se vrea de mare clasă.
Dați cu piatra sau cu vorbe, dacă asta vă face plăcere. Mie tot nu-mi vine să mănânc ciudățeniile alea.
De ce nu (mai) e bine să-ți asortezi încălțările cu poșeta, dacă vrei să nu fi catalogată (într-un caz fericit) „demodată”?
Ziceți ce vreți, catalogați-mă cum doriți! Eu port ce și cum îmi place.
Încă nu am reușit să înțeleg prea clar, de ce se fac urări persoanelor care nu au cont pe Facebook (mama, tata, bunicii, copilul care încă nu știe să citească, câinele, pisica etc). Sau celor cu care ești în aceeași casă; te-ai văzut deja și ți-ai exprimat pe viu, toate astea. Se cer aprecieri și urări din partea celorlalți. De ce?? Că altfel nu se împlinesc urările?!
Mda. Am înțeles. Fără număr să fie!!!
De ce nu se mai aplică regulile elementare de bun simț și maniere? Se spune că s-au schimbat vremurile… („Toate au fost la timpul lor/ Ceva exagerat/ Anii au trecut în zbor/ Şi lumea le-a uitat/ Da, da/ Nu, nu”). Chiar şi cei șapte ani??
De ce se tutuiesc cei care nu se cunosc? În mod special, am remarcat asta la vânzători și chelneri. Și de la client către ei, dar și invers.
Treaba voastră! Eu știu că trebuie să respecți, ca să fii respectat.
De ce tot mai puțini își oferă locul ocupat în autobuz unei persoane mai în vârstă, unei viitoare mămici etc? Cei care ar trebui să facă asta, probabil sunt prea obosiți, prea stresați, iar grija zilei de mâine îi doboară.
Un vecin îmi spunea ieri, când discutam ca toată lumea de agresiunea de la lift a tinerei studente, că „s-a degradat ființa umană”.
Ce bun ar fi un covor fermecat; sau lampa lui Aladin. O baghetă magică, sau chiar un peştişor de aur. Cu efecte bune şi mari cât autostrăzile lipsă de la noi.
Nu că ar avea neapărat vreo legătură cu nelămuririle mele. O vagă conexiune însă pot găsi.
Guest post by Crinela Pop
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
